Pachet Damian Stanoiu - 18 titluri

Pocainta staretului - Damian Stanoiu, editia 2020
Damian Stanoiu are o cultura literara superioara din punctul sau de vedere, oricarei alte eruditii artistice si anume aceea intemeiata pe Biblie, pe Vietile sfintilor, pe cartile bisericesti in vechea limba arhaica ce mai dainuie prin manastiri. Si nu e o cultura de lecturi ci de exercitiu zilnic, intrucat din scoarta in scoarta textele acestor carti formeaza materia dialogului monahal . Talentul de povestitor a intalnit doar o virtuozitate verbala pe care unii scriitori o capata pe calea eruditiei si a dus la o literatura care in ceea ce are izbutit, pare  o prelungire mai zambitoare a Mineelor.

Casino Victoria - Damian Stanoiu, Editia 2020
   Veni si Dorina. Dar tocmai catre sfarsit, cand parintele staret isi punea ochelarii sa cante insusi imnul de lauda al Nascatoarei de Dumnezeu.
   E trista si palida la fata. N-a dormit bine. A avut, probabil, si vise urate. Si-a facut cateva cruci pripite si s-a asezat smerita, aproape posaca, intr-un colt din stanga. Priveste in dusumea si refuza sa cugete. Abia peste cateva minute, cand glasul unduios al arhimandritului urca in varful scarii, salta capul si privi lung la venerabilul batran care interpreteaza cu fidelitate muzica greco-turca a lui Macarie Ieromonahul. O matusa care se caznea sa aprinda o lumanare in sfesnicul de la iconostas, ii aminti ca si ea avea acest obicei crestinesc – cand era fetita si mergea la biserica in tovarasia bunichii. Dar fiind – pe de o parte sfioasa, pe de alta intr-o stare sufleteasca opusa celei a lui Lita Soare, sacrifica numai doi lei pentru doua lumanarele. Una e cand castigi, alta cand te paraseste norocul...  

Furtuna in iad - Damian Stanoiu, Editia 2020
  Dar eu, Doamne Dumnezeule, n-am savarsit pacatele celor doi imparati, nici faradelegile celui rastignit impreuna cu prea iubitul si prea dulcele tau fiu...
  E drept ca am furat, dar n-am jefuit la drumul mare...
  Am impilat, dar n-am ucis...
  Am dus pe aproapele meu la judecata, dar nu eu l-am condamnat...
  Mi-am inselat femeia cu care sunt insotit dupa lege, dar n-am alungat-o...
  Am pacatuit cu sotia prietenului meu, dar nu i-am luat-o...
  Am ravnit la trup de fecioara, dar pretul ratacirii l-am platit cu aur si cu argint...
  Te-am ocarat pe tine insuti, in clipe de cumpana, dar nicicand n-am tagaduit existenta ta...
  Saracii, vaduvele si orfanii, nu m-au induiosat cu lacrimile lor, dar Tu nu voiesti jertfa, ci inima infranta si smerita...
   

Dambovita apa dulce - Damian Stanoiu, Editia 2020
  — Dragii mei, cand eram copil, imi placea atat de mult laptele, ca n-aveam alta dorinta pentru viitor decat sa-mi stea in permanenta la dispozitie, un boloboc cu lapte fiert si o harabà cu jimbla... Mai tarziu, cand am prins placere pentru fete, nu visam altceva decat un harem – cel putin ca al lui Solomon, cu femei din toate neamurile, de toate culorile si din toate partile globului... Iar dupa ce m-am indragostit de carte, idealul meu cel mare era sa posed o biblioteca bogata. In cazul cel mai rau, sa fiu directorul unei mari biblioteci publice, si chiar functionar de rand la o astfel de biblioteca, numai sa am fericirea de a fi vesnic printre carti de tot felul.
  Nu mi s-a implinit niciunul din idealurile copilariei si ale tineretii mele. Pana sa intru in scoala normala, n-am mancat decat lapte de capra si nici din acesta pe saturate, iar in scoala normala am dus-o mai mult cu ceai. Abia dupa ce m-am insurat, mi-am cumparat o vaca, dar mai mult pentru unt si pentru smantana caci laptele nu-mi mai placea...
  — Si cu... haremul cum a ramas? – ispiti Irimia pe dascal clipind batjocoritor din ochi.  

Necazurile parintelui Ghedeon - Damian Stanoiu, Editia 2020
   Mai sfielnic, asa cum prinde bine pe un tanar, mai neinvatat cu pomenile, Ghedeon privea la cei din jurul lui cu ce usurinta golesc paharele si cu cata placere le umplu si le rastoarna din nou. Dupa ce desertara clondirele, lucru ce nu dura mult, preotii si dascalii isi bagara lingurile care in piper, care in sare, care in ardei si otravira fiertura si mancarile din strachini. Punea fiecare ce-i placea, fara sa intrebe pe ceilalti daca se potrivesc la gust. Apoi incepura sa care, cand dintr-un fel, cand dintr-altul... de-ti faceau pofta, cat de satul sa fi fost. Monahul lua cu varful lingurii dintr-o strachina... si stranuta sa-si rupa baierile inimii.
Parintele Stan il privi piezis.
   — Cam cum vaz eu... nu prea esti dedat cu pomenile, cuvioase! ii zise el cu putina mustrare in glas. Da' lasa c-o sa te inveti, ca nu-i vremea trecuta. La inceput tot asa faceam si eu nazuri... dar incet-incet, m-am obisnuit. Acuma, uite, sa-ti spuie dascalul meu: langa mort sa-mi aseze masa si nu ma tusesc. Asa e, dascale?

Calugari si ispite - Damian Stanoiu, Editia 2020
   — Eu zic, parinte staret, ca e mai sanatos pentru calugar sa urmeze sfatul Sfantului Pimen cel Mare, care, fiind intrebat de cuviosul Iosif cat se cade a posti calugarul, a raspuns ca un intelept: „Este bine ca in fiecare zi sa manance cate putin, pentru ca aceasta este calea imparateasca, mai usoara si mai lesnicioasa, ca mintea sa nu se trufeasca..."
   — Bine a zis cuviosul Pimen, raspunse staretul, dar ia spune-mi, parinte duhovnice: daca toti calugarii ar fi urmat „calea imparateasca", oare am mai avea vreunul in calendar?...
 

Bucuresti-Sinaia - Damian Stanoiu, Editia 2020
 „Masa verde” insa e la indemana oricui si farmecul ei irezistibil tuturor firilor. N-are microbi, nu contine alcool, nu-ti pretinde sa-i cumperi bijuterii sau s-o duci la cinema, nu te tavaleste prin noroaie, nici nu-ti ameninta linistea si fericirea conjugala. Dimpotriva: iti ofera posibilitatea tuturor fericirilor pe care poate sa le aduca puterea nemarginita a bogatiei. Fara alta truda decat... o usoara bataie de cap, daca sa joci la banca sau la ponta, la rosu sau la negru etc.

   Se cutremura de grozavia ce poate ascunde un zambet candid, de fecioara imaculata, o bomboana imbibata cu otrava, o barba respectabila de preot. Si de slabiciunea pe care o dovedeste capul cel mai solid, caracterul cel mai blindat, in fata perspectivei de imbogatire rapida si fara munca...
 

Duhovnicul maicilor - Damian Stanoiu, Editia 2020
Prozatorul s-a nascut, pe numele de mirean Dumitru Stanoiu, la 3 aprilie 1893 in comuna Dobrotinet, judetul Olt si a murit in Bucuresti la 8 iulie 1956. Dupa multe peregrinari si ezitari (biografia lui avind multe puncte comune cu cea a scriitorilor Panait Istrati si Tudor Arghezi), Damian Stanoiu intra in minastire „nu pentru a cauta sfinti in viata sau impins de un surplus de credinta", ci pentru a pune capat saraciei care il macina de mai multi ani. Pentru scrierile sale anticlericale va fi mai tirziu caterisit. Ultimii ani din viata sa i-a consacrat revederii intregii opere, pentru editii definitive, si redactarii amintirilor.

Calugarii fostului ieromonah sunt departe de a fi mistici (in genul celor infatisati candva de literatura gandiristilor), n-au „aripi spre a se inalta la cer“ si nici nu vad ingeri in chiliile lor, ci dimpotriva. „Ei nu sunt — cum observa acelasi G. Calinescu — niste scelerati ipocriti asemeni lui Ser Cipparello al lui Boccaccio care simuleaza cu onctuozitate o credinta pe care n-o are. Pacatele lor sunt venale, de iertat, pricinuite de slabiciunea omeneasca si de stricaciunea trecatoare in morala tagmei." De fapt creatia lui Damian Stanoiu nu cunoaste tipul de calugar „sfant” sau de „inalta moralitate si adanc misticism, asa — de pilda — ca staretul Zosima din Karamazovii lui Dostoievski".

Ucenicii sfântului Antonie - Damian Stanoiu, Editia 2020
Calugarii fostului ieromanah sunt departe dc a fi mistici (in genul celor infatisati candva de literatura gandiristilor), n-au „aripi spre a se inalta la cer" si nici nu vad ingeri in chiliile lor, ci dimpotriva. Ei nu sunt – cum observa acealsi G. Calinescu – „niste scelerati ipocriti asemeni lui Ser Ciaperello al lui Boccaccio care simuleaza cu onctuozitate o credinta pe care n-o are. Pacatele lor sunt veniale, de iertat, pricinuite de slabiciunea omeneasca si de stricaciunea trecatoare in morala tagmei." De fapt creatia lui Damian Stanoiu nu cunoaste tipul de calugar „sfant" sau de „inalta moralitate si adanc misticism, asa – de pilda – ca staretul Zosima din Karamasovii lui Dostolevski".

O zi mitropolit - Damian Stănoiu, Editia 2020
Alegand calea „mantuirii", schimnicii lui Damian Stanoiu, desi se lupta vitejeste cu Satana, platesc tribut mancarii, bauturii si setei de argint sau de marire (Alegere de stareta, Filaret si Acachie sau O zi mitropolit). Subiectele cartilor sale izvorasc, indeobste, din consecintele acestei lupte. De aici si farmecul picant al operei – reflectand conflictul etern dintre preceptele severe ale legii monahale st cerintele firii omenesti, la care cuviosii nu pot renunta totdeauna. Se da de fapt lupta intre ispitele Diavolului si spiritul rigorilor calugaresti, ceea ce explica dubla existenta a eroilor sai cu rasa si potcap.

Alegere de stareta - Damian Stanoiu, editia 2020
 Damian Stanoiu are o cultura literara superioara din punctul sau de vedere, oricarei alte eruditii artistice si anume aceea intemeiata pe Biblie, pe Vietile sfintilor, pe cartile bisericesti in vechea limba arhaica ce mai dainuie prin manastiri. Si nu e o cultura de lecturi ci de exercitiu zilnic, intrucat din scoarta in scoarta textele acestor carti formeaza materia dialogului monahal . Talentul de povestitor a intalnit doar o virtuozitate verbala pe care unii scriitori o capata pe calea eruditiei si a dus la o literatura care in ceea ce are izbutit, pare  o prelungire mai zambitoare a Mineelor.