Pachet complet Liviu Rebreanu – Colecția de autor, 14 volume

Ion - Liviu Rebreanu, editia 2020
Nicaieri in literatura romana viata satului n-a fost evocata cu atata forta realista, atat de viguros si patrunzator. Conditia lui Ion rezuma tragedia istorica a taranului fara pamant si daca parvenirea sociala a personajului este reprezentativa doar pentru o mica parte a acestei taranimi, ambitia de care el este devorat defineste sufletul taranesc in general. Teribila, sfortarea lui Ion de a-si depasi conditia capata dimensiuni universale si infrangerea sa in lupta cu soarta implacabila aduce aminte de prabusirea eroilor din tragediile antice. Povestea ascensiunii si surparii lui Ion aduna in cuprinsul ei, concentrata, inchisa parca intr-un cerc, intreaga existenta de altadata a Transilvaniei romanesti. Lumea taraneasca, cu straturile ei, nu fara comunicare unele cu altele, dar vizibil delimitate, lumea intelectualitatii satului: invatatorul, preotul, apoi autoritatile: primarul, jandarmul, notarul, lista politicienilor in goana dupa voturi; de asemenea datinile ardelene specifice, legate de hora, nunta, inmormantare, intr-un cuvant – viata satului in toate infatisarile sale alcatuieste in cuprinsul romanului un amplu si magistral caleidoscop. Ion este o densa monografie sau, mai precis, o epopee a satului romanesc de peste munti…
 

Rascoala - Liviu Rebreanu, editia 2020
„Rascoala este de departe cel mai bun roman romanesc" – scria Eugen Ionescu intr-o carte pornita pe negatie, Nu (1934). „Acceleratia in progresie geometrica a actiunii" il incanta si fagaduia sa vorbeasca alta data pe larg despre ea. Intre alte calitati ale acestei carti „unice", „grandioasa si bogata ca o epopee", mai retinea „marile linii, marile miscari, marile forte", impresia pe care o lasa „de furtuna, de vuiet asurzitor, urmat de o liniste mortuara".

Ciuleandra - Liviu Rebreanu, editia 2020

Când Liviu Rebreanu trece la romanul orășenesc, el eludează pe cât se poate înfățișarea de indivizi și se refugiază în monografia unei pasiuni, a unei porniri, adică în romanul psihologic, conștient sau nu de lipsa putinței de a intui personaje. Ciuleandra e un astfel de roman analitic (…)

Puiu Faranga e odrasla unui boier de viță veche, purtând în sângele său oboseala generațiilor trecute. Familia lui Faranga, tată, mătușă, e înfățișată în linii naiv încărcate (protocol, vorbirea limbii franceze, politeță exagerată) și probabil nu intenționat, ci din lipsa unei percepții adecvate. Puiu se naște cu instincte criminale, repetând oarecum cazul lui Lantier din La bete humaine de Zola. Ca să primenească sângele familiei, Faranga tatăl a cules de la țară o fată sănătoasă, Mădălina, pe care a crescut-o aristocratic în vederea căsătoriei cu Puiu. Însă Puiu o sugrumă (iarăși voluptatea criminală!) fără motiv. Familia îl internează într-un sanatoriu, sperând să obțină din complezență un certificat de iresponsabilitate. Însă Puiu este chiar un nebun.

Materia romanului o formează această trecere treptată de la logica aparent normală la conduita și ținuta demențială…

George CĂLINESCU

Padurea spanzuratilor - Liviu Rebreanu, editia 2020

La Apostol Bologa din Padurea spanzuratilor inteligenta e mai vie, vointa insa ramane inferioara. Cata vreme Bologa, ofiter si el, nu are romanii inainte, el este nu numai un corect soldat, ci un viteaz austriac. Lealitatea lui e onorabila in sfera ingusta a serviciului, in aceea a constiintei e o deficienta. El ar trebui sa fie sau patriot austro-ungar, decis, chiar si spre oroarea romanilor, sau un franc tradator, martir pentru romani, desi canalie pentru imperiali. Lealitatea lui e o obstinatie, semnul unei constiinte tulburi. Abia cand Bologa e trimis pe un front cu adversarii romani, sufletul lui se inspaimanta. El solicita doar mutarea pe alt front, ca sa eludeze conflictul. Neobtinand-o, se gandeste sa dezerteze. Dezertarea e pregatita atat de rau, incat Bologa e prins si spanzurat. El primeste osanda cu voluptate, ca o izbavire de o problema pe care n-a putut-o rezolva…"

George CALINESCU

Adam si Eva - Liviu Rebreanu, editia 2020
Fundamentul filosofic al romanului Adam si Eva il constituie, de fapt, tentativa de a acorda obsesiei erotice – puternica in toate cartile scriitorului – o dimensiune metafizica, de a descoperi in atractia corporala dintre barbat si femeie o finalitate superioara, regasirea unitatii originare, a perechii ideale, mitice. Inclinarea oculta a scriitorului – incercarea are nevoie spre a se realiza de sapte existente succesive, in materializari diferite, a acelorasi personaje – dicteaza structura acestui roman, compus din sapte naratiuni condensate, sapte actiuni centrate in jurul aceleiasi chemari neimplinite, desfasurata in epoci istorice reprezentative, din antichitate pana in zilele noastre.

Gorila - Liviu Rebreanu, editia 2020
„Am inceput sa scriu romanul Gorila acum cinci ani, marturisea Liviu Rebreanu in Jurnalul din 14 iunie. Cartea are un subiect ingrat. Gorila nu este un personaj propriu-zis, ci simbolizeaza pacostea care a fost pentru tara noastra politica. E adevarat, urmeaza prozatorul, ca evenimentele m-au ajuns din urma intr-atata, incat s-ar putea spune ca e vorba de un roman de actualitate, de un roman cu «cheie»" Finalul acestei pagini jurnaliere se refera la „concretizarea Gorilei (respectiv Politica)", anume „nationalismul cu pumnii in piept si falsa democratie". Liviu Rebreanu isi fixa in acest mod algoritmul romanului, excedat probabil de suspiciunile venite din partea dictaturii carliste, dar si din aceea a miscarii legionare. Intre „falanga" politicienilor de profesie precum Rotaru sau Belcineanu si noii arivisti, ca Dolinescu, din „fratiile de cruce". Liviu Rebreanu il plaseaza pe Toma Pahontu, cu ezitarile, pasiunile politice si optiunile ce, in conexiune cu mitul reactivat de scriitor, al cuplului etern, conduc la previzibilul deznodamant tragic. Monomania politica il inscrie pe „echivalentul urban al lui Ion" (Pompiliu Constantinescu) in seria tipologica a parvenitilor stendhalieni din literatura noastra, precum Andrei Pietraru.

Jar - Liviu Rebreanu, editia 2020
Si cine, pentru a poposi la ultimul roman al d-lui Liviu Rebreanu, nu va recunoaste ca, asa de sobru, cum pare acest Jar si de o psihologie stilizata, el arde totusi de o flacara mai pretioasa decat toate, si care nu este alta decat duhul epic al romancierului Liviu Rebreanu. Alte romane ale sale pot fi mai spatioase, mai vaste ca actiune si semnificatie sociala, altele de un studiu mai adancit al sufletului omenesc – acestea nu sunt motive ca si Jar sa nu fie un excelent roman cu toate ca zideste intr-un singur plan si in jurul unui subiect de o rara simplicitate.
Un subiect de o traditionala si de cand lumea actualitate, poate ca ar fi si mai bine spus. Jar, este povestea unei iubiri nefericite, a uneia din acelea cu atat mai devoratoare cu cat s-au nascut, cum observa, cu un veac in urma, Stendhal, din ostilitate. O iubire-napasta, o iubire-morb si flacara, care cuprinde la fel cu elementele naturii si inabusa. Liana, eroina din Jar, este insemnata din leagan cu semnul infrangerii. Zadarnic se va feri din calea Zeului cu sageata, a lui Cupidon mesager cu atat mai tiran cu cat e mai gratios, al razbunatoarei zeite Venera, zadarnic va rade sau se va impotrivi apelurilor, in cele din urma se va supune.

Amandoi - Liviu Rebreanu, editia 2020
 Marea forta de creatie a lui Rebreanu consta in faptul ca, desi eroii sai principali sunt posedati sau obsesivi, ei nu apar ca niste abstractiuni schematice, ci sunt niste fiinte vii ce-si plimba incarcatura de patimi printre noi.”
   Rebreanu scrie mereu romanul unei obsesii, al unei chemari secrete, care covarseste totul si face ca epica propriu-zisa sa devina numai semnul, numai aparenta, uneori paradoxala, a unui joc de imponderabile ce se desfasoara in subteranele vietii sufletesti. Sunt, mereu, tonuri si energii cufundate in subconstientul creator, iesite la iveala sub forme surprinzatoare ...

Prostii - Liviu Rebreanu, editia 2021
La o anumita varsta incepi sa-ti dai seama cat esti de singur in lume ca om sau ca individ. In realitate, nu exista nici rude, nici prieteni cu care sa poti fi intr-o adevarata si desavarsita comuniune sufleteasca. Trebuie sa intelegi ca menirea omului (de altfel cred ca si a oricarei fiinte vii) este sa duca singur o viata solitara… Slabiciunea si nevoile vietii te fac sa-ti inchipui ca intelegi pe altii, ca iubesti si esti iubit si inteles. Eroare grea, despre a carei realitate dureroasa ajungi sa-ti dai seama tocmai in clipele cand singuratatea, majestuoasa si divina, te copleseste mai crancen….
 

Calvarul - Liviu Rebreanu, editia 2021
Acum cateva luni s-a stins un poet foarte tanar si foarte necunoscut. Ziarele, atat de grabite sa descopere fapte diverse, nici macar nu i-au inregistrat moartea. Adevarat ca moartea aceasta n-a prea fost senzationala. Un om si-a curmat viata in clipa cand a inteles limpede ca, intre el si oamenii spre care nazuise din toate adancimile sufletului sau, s-a deschis o prapastie – atata tot. Ce poate sa insemne moartea unui om in vremea atator batalii inversunate in care se topesc zilnic mii de vieti? S-apoi moartea insasi nu e dureroasa; ingrozitoare este numai calea pana la ea. Caci pe calea aceea se spulbera sperantele, sangereaza inimile, se sfasie sufletele…
In urma poetului mort de bunavoie a ramas un teanc de file stropite cu sange. Le-am rasfoit din curiozitate. Pe urma am citit cu luare-aminte. Era povestirea unei agonii zbuciumate, zvarlita pe hartie intr-o graba infrigurata, in ultimele ceasuri ale scriitorului...
 

Catastrofa - Liviu Rebreanu, editia 2021
Descriind situatii cumplite, romancierul se mentine constant in acea postura a observatorului rece, impartial, care este proprie intregii sale literaturi. Aceasta detasare, ce vrea, parca, sa concureze impasibilitatea naturii, i-a fost impusa, desigur, scriitorului de legile creatiei obiective, dar ea exprima totodata si o anume conceptie, o „filozofie“. Autorul lui Ion si al Rascoalei si-a trait cartile tocmai prin obtinerea de a participa manifest la viata condensata in ele…

Teatru - Liviu Rebreanu, editia 2021
Liviu Rebreanu s-a ilustrat stralucit ca romancier. Ion, Padurea spanzuratilor, Rascoala sunt pietre de hotar ale beletristicii noastre. Tot el insa a fost si un interesant comediograf Plicul reprezentand o satira la adresa moravurilor unei lumi in care afacerismul si lipsa de scrupule imbracau cele mai insolite aspecte. Preocupat de destinele teoriei teatrului in mai mica masura, Rebreanu a injghebat totusi un punct de vedere cuprinzator asupra principalelor probleme pe care aceasta le insumeaza.
Intr-un avantat articol intitulat „Cred”, Liviu Rebreanu isi expune principalele convingeri legate de actul creator in general, lasandu-ne sa intrevedem exigentele care l-au insufletit permanent, atat fata de sine, cat si fata de altii.
Arta, din punctul lui de vedere, inseamna creatia de oameni si de viata. Creand oamenii vii, cu viata proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternitatii.
Nu frumosul, o nascocire omeneasca, intereseaza in arta, ci pulsatia vietii. Cand ai reusit sa inchizi in cuvinte cateva clipe de viata adevarata, ai realizat o opera mai pretioasa decat toate frazele frumoase din lume.

Craisorul Horia - Liviu Rebreanu, editia 2021
In Craisorul el infatiseaza tot o miscare taraneasca, a lui Horia, cu sentimentul ca se va obisnui astfel sa manuiasca cu mai multa siguranta o masa umana rascolita de framantari ancestrale si de un duh al justitiei sociale ce vine din cea mai departata istorie.
Cine ar vedea in aceste preparative o anume pedanterie (s-ar putea crede, ardeleneasca)
se-nsala, cand nu era decat presentimentul creatiei capitale si spaima sfanta ce o starneste ea in constiinta artistilor autentici. Liviu Rebreanu simtea cu claritate ca zideste acum Curtea de Arges a romanului romanesc, ca-si zidea, asadar, cu senina acceptare a sacrificiului, tot ce geniul sau avea mai bun, ca poate nu-i va ramane nimic pentru acele opere la care mai visa.

Golanii - Liviu Rebreanu, editia 2021
Timp si univers – Om si istorie, infruntarile vin de departe si proza lui Rebreanu le cunoaste stigmatele.