Pachet Sorin Titel - 12 titluri

Clipa cea repede - Sorin Titel, Editia 2020
 Banatean el insusi, autorul acestor randuri a trait, copil, cateva vacante intr-un Caransebes fabulos. Iesind pe poarta casei, intarita ca o cetate, i se deschideau in toate partile drumuri catre aventura. Spre stanga se putea merge multa vreme, in soarele galben de amiaza, printre vanzatori de branza, catane, caini de pripas, trasuri, in brate cu un aluat de paine, catre o brutarie indepartata la copt. Sau se facea duminica dupa-amiaza, cazarmi austriece severe, plimbari nesfarsite de-a lungul lor, cu doua fetite de mana, volanasele, panglicile lor albastre, matusile si unchii la trei pasi in urma, esarfa de matase, uniforma de gala, sabia pe caldaram, plictiseala in oase, ca un somn. La dreapta, in alta zi, se deschidea bulevardul spre fluviu, pravalia adanca, umbrita, cu galeti, cuie, coase, birtul din fata, talpile desculte pe asfaltul incins, o cizma de metal deasupra capului, talgerul de frizer, vilele, brazii, „Dr. Sorony, de la 3 la 5” si podul, arcul lui imens, apele batand in stalpi, insula, undeva peste fluviu gradini. Astazi, mai toate sunt la locul lor, insa s-au stafidit, brutaria fusese la doi pasi, dupa colt, bulevardul e o strada de cincizeci de metri, fluviul se varsa in Timis, gradinile sunt mici. Iar daca asculta cu atentie in amintire, autorul le aude si vorbele, aude ce-si spuneau, ai vazut-o pe asta a lui Caftan? ba nu, la popa Suru, la popa Suru daca-ti spun, trage toata saptamana la masina, si eu cat mai astept cu olanda aia, stau cu ca in dulap? du-te mai bine la Boji, iti ia ea mai mult da’ baremi stii ca ti le coase, nu incepe, domnule, stai pe pace, ca nu s-or apuca sa sa bata cu toti, poti sa stii ce-i in stare sa faca nebunu? alaszolgaja, domnule doctor, am onoarea sa va salut. Autorul le aude toate vorbele, dar nu le aude bine, suna infundat.

Noaptea inocentilor - Sorin Titel, Editia 2020
 Pare, desigur, o intamplare faptul ca, in culegerea de proze scurte a lui Sorin Titel, Noaptea inocentilor, un titlu cuprinde numele de Iacob, iar altul sintagma „sa urc scarile”. Dar nu mai apare intamplatoare prezenta obsesiva, in aceste proze, a unui anumit element spatial – complet strain hierofaniei scarii lui Iacob –, cu valoare de simbol profan, precum si simbolismul profan-estetic al temei din bucata Ea vrea sa urc scarile. [...]
Cum in general motivele spatiale presupun, aici, pustiul, vechiul, intunecosul, labirinticul, deci atribute potrivite noptii dinauntru, titulatura „noaptea inocentilor” incepe sa acopere, semnificativ, toate prozele din culegerea lui Sorin Titel. Am vazut ca aceste motive spatiale nu pot fi reduse ori explicate, in simbolismul lor, prin „scara lui Iacob”, deoarece aspiratia ramane peste tot profana – sa nu ne insele trimiterile metaforice la miturile Bibliei. Profanul capata insa profunzime prin trimiterile metaforice respective la sacrul din Biblie.
De fapt, simbolurile spatiale din Noaptea inocentilor exprima aspiratia confuza, derutata si derutanta, nu spre transcendent, ci spre puritate, spre nevinovatie puberala. Confuza, derutata si derutanta, fiindca se petrece in subconstient – si de aici materialitatea halucinanta a acestor proze, caracterul lor oniric. Miturile, cu incarcatura lor sacra, pot fi numite visuri colective. Luat ca atare, insa, visul e o realitate individuala, profana. In lumea lui - adica si in literatura onirica – mitul se degradeaza la „trimiteri”. Demitizate, simbolurile spatiale din Noaptea inocentilor corespund pe de o parte aspiratiei profane ce o releva, iar pe de alta parte pastreaza ceva din gravitatea mitica, datorita scriiturii mitic-aluzive a lui Sorin Titel. A le pune in evidenta, pe aria intregii culegeri a tanarului prozator, inseamna a descoperi unitatea viziunii sale, si deci autenticitatea literaturii lui.

Femeie, iata fiul tău - Sorin Titel, Editia 2020
La Sorin Titel legatura dintre mama si fiu, astfel cum el a infatisat-o in romanul sau ultim, prezinta contingente cu sacrul. Avertizeaza despre aceasta chiar alegerea titlului, reproducand din Evanghelia dupa Ioan acele vorbe ale lui Iisus crucificat, adresate Mariei.
Mai sunt si alte elemente in roman ce reprezinta trimiteri in orizontul sacrului, cum ar fi numele biblice ale unor personaje (Petre, Pavel, Simion, Marcu s.a.) sau chiar acele frecvente referiri ce se fac la repertoriul artistic al sacralitatii, precum atunci cand prozatorul vorbeste despre asemanarea mamei cu madonele „senine si linistite” ale lui Botticelli sau Perugino. Si mai elocventa, in sensul aratat, este sugerarea unor corespondente intre anumite scene, situatii, momente din roman si episoade narate in Scripturi. Comentand cartea, Eugen Simion a vorbit astfel despre „parabola fratilor dusmani" si „mitul cainian" pe care Ie evoca ura ce i-o poarta copilului Marcu fratii mai mari ai acestuia, trei la numar. Un personaj colectiv raportabil, intr-adevar, la figura mitica a lui Cain. Un Cain multiplicat.
Luminile mitice, proiectate asupra unor zone intinse din roman, referirile biblice cu aura lor simbolica fac sa se vada fundamentele crestine care sustin ideatia acestei carti. Iubirea, mila, bunatatea („nu e ca, bunatatea, un fel de osie a lumii?" intreaba un personaj) sunt simtaminte, sunt trairi omenesti, cel mai sus situate in scara de valori morale a romanului si ele apartin, de buna scama, etosului crestin. La inceputul deceniului opt, cand aparea Femeie, Iata Fiul Tau, nu s-a putut vorbi decat prea putin - si foarte pe ocolite - despre aceasta dimensiune a cartii lui Sorin Titel, deloc neimportanta.

Pasarea și umbra - Sorin Titel, Editia 2020
 Pasarea si umbra (1977) reia atmosfera si modalitatea narativa ale romanului publicat cu trei ani mai inainte (Tara indepartata), uzand, poate, de fisele si materialul epic nefolosit. Mai prezente par a fi acum: constiinta caracterului conventional al literaturii, demonstrativitatea ludica si demiurgia ca rol comic burlesc, interpretat in fata cititorului usor amuzat. Substanta vietii nu numai ca nu dispare in jocul, deja previzibil, al schimbarii competentelor narative, dar se poate spune ca ochiul prozatorului a devenit mai patrunzator, iar cercetarea realului mai atenta la intelesul profund al faptelor banale, al destinelor omenesti obisnuite (cum s-a spus, Cehov ramane, in ceea ce priveste substanta umana, modelul absolut al autorului). Titel stie acum sa descopere intr-o istorisire ce se stinge detaliul apt de a primi o noua dezvoltare narativa, sa intuiasca nucleele epice demne de o alta, noua poveste. [...]
Cel mai interesant lucru din carte este glisarea lina in fantastic si insolit a relatarii realiste. Practic, fantasticul, oniricul fac parte din existent, iar numarul si asa mare de voci narative (care tulbura halucinatoriu, ca la Faulkner, observatia) este sporit de vocile mortilor care se amesteca firesc printre vii. [...]

Copacul - Sorin Titel, Editia 2020
Opera lui Sorin Titel este asemenea celei bacoviene, simpla si complexa, la indemana si plina de un rafinament care scapa oricarui avant analitic doar ambitios. La fel ca in cazul poetului care si-a spus siesi si posteritatii ca, iata, veacul l-a facut atat de cult incat priveste peste semeni si aici, cu toata cultura mare a lui Sorin Titel, un ceva de nepovestit (doar) cu uneltele obstesti ale hermeneuticii, ni se impune. 
   I-as spune acestui ceva: drum catre a-culturalitate; nu stiu daca acesta este numele exact a ceea ce intentionez sa pun in evidenta in paginile care urmeaza. A-culturalismul prozei titeliene (ca „achizitie” ultima si neasteptata a unui scriitor infometat de cultura) este unul dintre marile paradoxuri ale literaturii noastre moderne. Modul in care a-culturatia i s-a impus trebuie scrutat din unghiul ingust si dificil al raportarii la imaginarul creator, la destinul acestuia, asa cum ni se arata in devenirea scrisului sau prin dezvaluiri succesive si mereu reluate ale resorturilor vietii. Ce si cum anume este viata, cum se intampla toate  de-a lungul ei, care este acel ceva care ii imprumuta semnificatii adanci, pe langa care trecem orbi in viata de zi cu zi pentru ca este nesemnificativ, toate aceste intrebari-teme-obsesive sunt prezente inca din vremea volumului de debut intitulat Copacul.
   Asadar, redutabilul paradox pe care s-a priceput Sorin Titel sa-l aduca in literatura romana s-a ivit din convingerea  sa,  treptat  dobandita, ca „marele” si „definitivul” sens al vietii se ascunde in aparentele ei nesemnificative; aceasta convingere l-a impins incet spre treptata  a-culturalizare a prozei, asa cum se manifesta aceasta in vastul ciclu romanesc care incepe cu romanul Tara indepartata si sfarseste cu tulburatorul poem epic Femeie, iata Fiul Tau.
Daniel VIGHI

Valsuri nobile si sentimentale - Sorin Titel, Editia 2021
 Cartea de fata e o suita libera de fise epice - notatii pline de culoare si forta evocatoare, lipsite de preocuparea pentru individualizare sau tipologie, cu personaje-pretext pentru o atmosfera sufleteasca ce se vadeste a fi proiectia unui eu fara nume.
   Toata proza lui Sorin Titel tinde irepresibil spre imperfectul etern al amintirii. Fiecare povestire in parte, daca nu se confunda cu o retrospectiva, este o asteptare a ei infiorata de placere. Ceea ce la multi autori este prezenta intamplatoare, necesitate functionala sau simplu mod de a fi, intr-un cuvant - obisnuinta, la el este dorinta vie, privilegiu, tensiune nesfarsita. [...]
    Farmecul prozelor lui Sorin Titel trebuie insa cautat dincolo de paginile scrise, in ceea ce acestea provoaca prin esec.
    Pentru el acuitatea observatiei se confunda cu acuitatea memoriei si ambitia sa este „actualizarea” integrala.
    Nu-i lipseste insa constiinta ca ramane ceva imposibil de recuperat, ceva nespus si de nespus, ceva obiectiv misterios. Asa se face ca sentimentul dominant al prozei lui il constituie o tanjire vaga, o tristete decenta, o aureola fara speranta.
     Privit in ansamblul creatiei sale, Valsuri nobile si sentimentale e un titlu nu atat ironic, cat nostalgic sau poate chiar optativ.

Reintoarcerea posibila - Sorin Titel, Editia 2021
Din contactul cu noul roman, cel care a tras cel mai mare folos in proza noastra pare a fi Sorin Titel. Spirit cultivat, lucid si ambitios, el a luat ce trebuie dintr-o formula epica pandita, prin repetitie, de sterilitate si a adaptat ceea ce a invatat la temele lui. Rezultatul este remarcabil. Romanele impun un stil original si un univers epic usor de diferentiat in geografia imaginara a literaturii postbelice. Primele povestiri (Copacul, 1963 Reintoarcerea posibila, 1966; Valsuri nobile si sentimentale, 1967) sunt in spiritul lui Alain Fournier si Saint-Exupéry: proza cu inflexiuni lirice, concentrata si simbolica. O tema razbate prin ele: descoperirea adolescentei si, in cartile de mai tarziu, despartirea de adolescenta. Sorin Titel vede si judeca lumea din perspectiva acestei varste. Viata este, la el, o prelungire sau o tradare a adolescentei. [...]
   Chiar din a doua carte (Reintoarcerea posibila) se vede tendinta de a renunta la cronologia liniara si de a introduce in naratiune, dupa o sugestie luata din cinematografie, mai multe planuri de perceptie si mai multe voci narative. In limbajul lui Sorin Titel asta inseamna ca gandurile personajelor o „iau oarecum razna” in timp si spatiu. „Amintirile il napadira, venind oarecum la intamplare”, zice prozatorul despre Stefan, eroul sau, tanar pictor dat afara din facultate, observator oarecum indiferent al vietii. A napadi si oarecum sunt doua cuvinte importante in proza lui Sorin Titel. El le foloseste des si, mai important decat atat, cuvintele traduc o relatie dintre text si lucrurile din afara. E prematur sa explicam, acum, aceasta relatie, sa observam numai ca intamplarile mici napadesc pur si simplu proza lui Sorin Titel si ca prozatorul le primeste cu oarecare circumspectie, oarecum mirat, bucuros si, totusi, neincrezator. Lucrurile, intamplarile se domolesc, isi pierd din agresivitatea initiala, spiritul ce se tine aproape de oarecum si oarecare le filtreaza si le trece prin mai multe trepte ale memoriei.

Lunga calatorie a prizonierului - Sorin Titel, Editia 2021
 O literatura nu este facuta doar din rupturi si a respira un aer contemporan nu este una cu epigonismul. Desigur regasim in Lunga calatorie a prizonierului relatia beckettiana dintre calau si victima, uzandu-se pana trece de la infruntare la complicitate. Dar aceasta relatie e oare numai beckettiana si istoria contemporana nu a fost nefericit de darnica in exemple? In orice caz, originala nu este nici situatia, nici deteriorarea acestei relatii. Dar alegandu-si semnele din simbolistica crestina si printre arhetipuri anterioare crestinismului, Sorin Titel proiecteaza o situatie contemporana in propria ei preistorie. Si nu ne indeamna la o descifrare: Fecioara Maria, Caron etc... Dimpotriva, dozand cu rigoare, autorul ne interzice orice popas de clarificare. Suntem condamnati sa umblam alaturi de acesti trei oameni - un prizonier si cei doi paznici ai sai - mai intai - dupa un fel de stea nesigura - Regii Magi, de ce nu? - apoi dupa amintirea ei, in sfarsit dupa uitarea ei. Fraza ia intr-atata ritmul mersului incat, la limita, punctuatia ar trebui sa dispara pe lungi pasagii, punctul nemaiintervenind decat in rarele clipe in care cei trei se opresc pentru ca sa inceapa sadicul joc dintre paznici si prizonier…
Daca aceasta descifrare odata sugerata ne este imediat rapita de autor, cealalta care ar tinde la asemuiri prea contemporane si prea precise ispiteste mai staruitor. Dar e prea evidenta ca sa ne mai oprim la ea.

Dejunul pe iarba - Sorin Titel, Editia 2021


Tara indepartata - Sorin Titel, Editia 2021
Comentatorii operei lui Sorin Titel au facut din volumul Tara indepartata (1974) o piatra de hotar. In tentativa autorului de a alcatui, cu mijloacele naratiunii moderne, un univers al lui, compus din fragmentele salvate de memorie ale vechii lumi banatene, volumul acesta face apel la cateva noi procedee epice – invatate, de asta data, de la Joyce (intrucat venise vremea contactului cu Ulysses). Odata cu acest volum, incepe, intr-adevar, sa se intrezareasca miza demersului sau artistic intemeiat pe o sinteza aproape imposibila: a pune o lume inca arhaica intr-o haina epica ultramoderna! [...]
   Bruiajul vocilor concurente si caracterul apasat polifonic al romanului nu ne pot opri sa degustam separat povestile celor mai incantatoare voci: aceea a sugubatului mos Poldi si aceea a fabuloasei babe Eva Nada, povestitoarea care impinge in fabulos relatarea realista, cu naturaletea cu care o face si Márquez. Fascinanta autoare de muraturi, Eva Nada, o bucatareasa analfabeta a familiei lui Andrei. O norocoasa intuitie de prozator, caci, sa nu ne prefacem ca am uitat, bucataria (unde este si focul) e unul din marile centre narative ale lumii. [...]

Melancolie - Sorin Titel, Editia 2021
Melancolia dupa Matei nu-i, in esenta, un roman biografic, nu-i nici un roman cu cheie, desi, repet, pleaca de la unele date si intamplari ce pot fi verificate. Matei, personajul din carte, s-a nascut ca si Sorin Titel in ziua de 7 decembrie, e student filolog, e pasionat de muzica si de film, ca si autorul, ii place Cehov, nu este preocupat de politica, nu-i ceea ce se cheama un luptator, arc dificultati la examenele de limba si, cand e sa vorbeasca in public, „balmajeste" ceva si apoi dispare... Profesorul, intelectual de rasa, cu o discreta constiinta a tragicului, este, desigur, Tudor Vianu. O intuitie fina a omului si o definitie exacta a spiritului care, sub aparente olimpiene, ascunde cu demnitate o mare suferinta. In batranul poet care-si vinde cartile langa Amfiteatrul „Odobescu" si vorbeste cu emfaza despre tehnica haiqu-ului si chipul madonelor in pictura italiana recunoastem usor pe Al. Th. Stamatiad. Fiind numai cu un an inaintea lui Sorin Titel la Facultatea de Filologie din Bucuresti, l-am vazut eu insumi pe poetul citat si i-am ascultat discursurile... Recunosc in roman si alte chipuri si intamplari din anii 1954-1957. Sorin Titel a pornit, in mod sigur, de la ele, dar romanul sau vorbeste, in fapt, despre ceva mai profund si se deschide spre alte teme. Unele reiau pe cele din cartile anterioare (tema cuplurilor batrane si tema despartirii de familie), altele sunt noi si e de banuit ca prozatorul voia sa inceapa, prin Melancolie, un alt ciclu romanesc.

Scenarii de film - Sorin Titel, Editia 2021