Fundatura - Gabriel I. Nastase

Un roman alcătuit din poveşti decente de mahala, unele reale, de un pitoresc cu scaieţi de Colentina, cu amărâţi care n-au de niciunele, nici lemne de foc, nici bani, nici ţigări, nici băutură, cu visuri care nu se pot visa, cu un copil dotat – Tase – copilul Didei şi al dispărutului Mielu, ajuns la şcoală prin efortul supraomenesc al mamei sale, dar dat afară din toate şcolile, după absolvirea primelor trei clase ca premiant, pentru că a îndrăznit că-l întrebe pe învăţător ce fel de nume românesc este Hohenzollern…
Contrastul, comicul de situaţie, metafora bine strunită, naraţiunea concisă, adesea expediată, strânsă în chingile sintezei, nano-portretul, metehnele comunităţilor informale needucate, anomia socială gravă, dar şi acceptarea resemnată de către fauna mahalalei a inechităţii, a blestemului sorţii, la care se adaugă inteligenţa nativă a prostimii, care face totdeauna haz de necaz, resemnarea în faţa zidului care desparte mahalaua de restul, ranchiuna, ura şi răzbunarea tacită, haosul ancestral şi, peste toate, fundătura.