Pachet promotional Eminescu - 11 titluri

Frumoasa-i... Poezii postume - Mihai Eminescu, editia 2021

Prin Eminescu si mostenirea miraculos ramasa de la el, ni s-a facut un dar de care n-au avut parte alte culturi, fie si cele mari.

Constantin Noica

Atat de dulce... Poezii postume - Mihai Eminescu, editia 2021
Eminescu este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea. Avem convingerea cã daca mai traia, sanatos, incã douazeci de ani, el ar fi fost considerat, fara putinta de contestare, ca unul din cei mai mari creatori de poezie din intreaga literatura a lumii. [...] Dar Eminescu nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult. El este cel dintai care a dat un stil sufletului romanesc si cel dintai roman in care s-a fãcut fuziunea cea mai serioasã a sufletului daco-roman cu cultura occidentala.

Articole politice - Mihai Eminescu
Bietul Stefan Voevod! El stia sa faca farame pe Turci, Tatari, Lesi si Unguri, stia nitica slavoneasca, avuse mai multe randuri de neveste, bea bine la vin vechi de Cotnar si din cand in cand taia capul vreunui boier sau nasul vreunui print tataresc. Apoi descaleca targuri de-a lungul raurilor, daruia pantirilor si darabanilor locuri bune pentru pasunarea hergheliilor de cai moldovenesti, a turmelor de oi si de vite albe, facea manastiri si biserici, si apoi iar batea Turcii, si iar descaleca targuri, si iar se-nsura, pana ce si-a inchis ochii in cetatea Suceava, si l-au ingropat cu cinste la manastirea Putnei. Ce-si batea el capul cu idei, cum le au d-alde gazetari de-ai nostri, ce stia el de suptietura de minte de vremea de astazi?

Poezii - Mihai Eminescu, editia 2021

L-am idolatrizat intotdeauna pe Eminescu si daca n-am comentat niciodata opera lui este pentru ca viziunea lui despre lume imi este foarte, apropiata. Tot ce este negativ in el, tot ce este spaima in lume, eu in el o regasesc. Nimic nu te paralizeaza in asa masura pe cat afinitatea intemeiata pe admiratie.                                         

Emil Cioran

Proza - Mihai Eminescu, editia 2021

Niciodata nu s-a vazut la noi un temperament de artist completat de-o cultura asa de vasta si de o originalitate atat de marcanta. In poezia noastra dulceaga si destul de ofticoasa, versul lui Eminescu se detaseaza intr-un relief izbitor. Simti indata ca ai de-a face c-un reformator ...

E o necunoscuta vibrare de gandire si de sentiment.Alta limba, alta viata, cuvintele au suflet, culoare, forma, fiecare epitet e o explozie de lumina. Ce vigoare extraordinara si ce frumuseti ritmice, neatinse inca pana la el!

Alexandru Vlahuta

Boala si moartea lui Eminescu - Nicolae Georgescu
 „Cand am dat sa plec, intrara cativa tineri – trei – in uniformele lor de elevi ai Scoalei de Infanterie. Se apropiara de catafalc si, intr-o concentrare pioasa, se aplecara peste el si rostira incet, mai mult in soapta, un cuvant, un nume: „Veronica”.
  Infanteristii imi facura impresia ca aveau sa se achite de o datorie imperioasa, ce nu putea suferi nicio amanare, si ca trebuia onorata, punctual, orice s-ar fi intamplat, in aceeasi zi, cu orice sacrificiu. Aceasta era, doara, dorinta expresa a nefericitului poet, de a „spune” acest nume „pe inchisele-i pleoape”:
    „Si eu as vrea ca unul, venind de mine-aproape,
    Sa-mi spuie al tau nume pe-nchisele-mi pleoape”.
Si baietii, s-au tinut de cuvant...
   Inmormantarea s-a facut abia in ziua de 17 iunie, intr-o sambata, pe la orele 4 dupa amiaza, din cauza marei si sufocantei arsite, ce se lasase asupra orasului. Cheltuielile le-a suportat Ministerul Instructiunii Publice, dupa staruinta fostului secretar general Profesorul Stefan C. Mihailescu, bun prieten si mare admirator al defunctului. Lume multa intelectuala: literati, ziaristi, advocati, medici, artisti dramatici, pictori, sculptori si studenti. Venise si Lascar Catargiu, care, ca barbat politic, se simtea obligat, sa-i aduca, prin prezenta sa, un pios omagiu, aceluia, care, cu un osebit talent, a sustinut, ca prim redactor al ziarului ,,Timpul“, ideea conservatoare. A depus si coroane, atat in numele sau personal, cat si din partea partidului.”

Eminescu, ziarist politic - Cassian Maria Spiridon
„In publicistica eminesciana chestiunile cu caracter politic au cea mai mare pondere, paginile dedicate acestei problematici sint coplesitoare ca numar fata de cele in care tematica are ca pondere cultura, religia, invatamintul etc. Perioada in care a scris poetul era una de permanente schimbari, de formare si modernizare a tinarului stat afirmat la gurile Dunarii, a Razboiului de Independenta si proclamarii regalitatii, a unei democratii inca nestabilizata, a luptei fara scrupule dintre partide, a coruptiei generalizate, a adoptarii unor forme legislative si de organizare apusene fara adaptare la specificul national, in refuzul unei integrari organice. O perioada cu totul neasezata, nu departe, din nefericire, prin frapantele similitudini, de aceea in care ne aflam.”

Anti-Eminescu. Premisele unui asasinat politic - Dan Salapa
Mihai Eminescu a fost, conform multor dovezi pastrate cu mai multa sau mai putina transparenta prin arhive oficiale sau particulare, asasinat. Asasinarea sa a survenit pe fond politic, practic a fost un asasinat la comanda! Incomod ca gazetar, spirit liber, incoruptibil – o dovada in acest sens fiind si aceea ca a murit sarac materialiceste, fara casa personala, fara conturi bancare, fara proprietati imobiliare, fara masina la scara sau macar trasura, nici secretara, nici servitori, nici comisioane cel putin din servicii intermediate, nimic din toate acestea – Eminescu a cladit o lumea sa – de fapt, a noastra, ideatica – avand ca repere valorile umane perene, raportate la valorile poporului din care venea, ale natiei sale, fara accente deformante, defavorizatoare pentru partenerii de discutie loiali, egali in drepturi, justi in cerinte, rezonabili in negocieri. Mihai Eminescu a murit incetul cu incetul, pentru ca altii i-au dorit, prescris si subventionat eliminarea, la inceput intelectuala, din spatiul public, ca jurnalist, iar mai apoi, fizica, dar nu violenta, directa ci indelung picurata in trup si suflet, cu largi situatii derutante, acoperitoare de probe, dovezi si marturii indubitabile. S-a tesut, practic, o panza subtire, dar greu penetrabila, inselatoare in jurul sau pentru ca planul eliminarii sale – declansat de P. P. Carp, cu acel ordin la fel de echivoc, formulat de la Viena, “...si mai potoliti-l pe Eminescu!” – sa reuseasca. A fost crima cu premeditare, in termeni penali.

Opinii economice - Mihai Eminescu
Daca aceasta-i menirea unei bune administratii, ce se intimpla la noi? Se intreaba publicistul: „Se aleg patriotii care n-au cu ce trai si care in viata-le au facut cele patru clase primare, invingind cruzimile abecedarului si se populeaza cu el subprefecturile, primariile si prefecturile si tot mai avem pretentia de-a administra? O asemenea administratie e mai rea decit nici una. Inainte cel putin nu exista aceasta ramura a administratiei statului; individ si comunitati erau avizate a inlatura singure pe cit puteau piedicile ce se opuneau dezvoltarii simple a unui popor pe jumatate agricol, pe jumatate pastoresc. Dar administratia actuala, cu elementele din care e compusa, constituie ea insasi o piedica permanenta a dezvoltarii noastre, cu atit mai mare cu cit, in loc de-a moraliza, corupe”.
Articolele ce cuprind publicistica eminesciana sint totdeauna bine gindite, nu o data elaborate ciclic si sint totodata insotite si fundamentate pe o vasta si complexa documentare.  

Mihai Eminescu / Basarabia, Bucovina si Dobrogea
Sa recitim ce scria Eminescu in „Timpul” din 25 ianuarie 1878: „Drepturile noastre asupra intregii Basarabii sint prea vechi si prea bine intemeiate pentru a ni se putea vorbi cu umbra de cuvint de onoarea Rusiei angajata prin Tratatul de Paris. Basarabia intreaga a fost a noastra pe cind Rusia nu se megiesa cu noi, Basarabia intreaga ni se cuvine, caci e pamint drept al nostru si cucerit cu plugul, aparat cu arma a fost de la inceputul veacului al patrusprezecelea inca si pina in veacul al nouasprezecelea.
Mandatarul Europei vine sa mintuie popoarele crestine de sub jugul turcesc si incepe prin a-si anexa o parte a unui pamint stapinit de crestini, in care nu-i vorba de jug turcesc? Ciudata mintuire intr-adevar.
Cuvintul nostru este: De buna voie niciodata, cu sila si mai putin”.

„Moartea civila” pe vremea lui Eminescu - Nicolae Georgescu
Nicaieri in alta parte nu e loc mai bun pentru readucerea in atentie a argumentului Fagarasanu in complexul declararii publice a nebuniei lui Eminescu. Reiau texte publicate separat, actualizand informatia, doar cu unele mici interventii, pentru a nu  mai complica. Se va vedea cum „moartea civila”, aceasta sanctiune a vremii lui Eminescu, l-a atins si pe acest prieten al sau, inginerul Nicolae Fagarasanu, dar chiar si pe I. C. Bratianu, primul ministru al tarii, si pe Lascar Catargiu, fost prim ministru si pe Dimitrie Lecca, presedintele Camerei Deputatilor – si, probabil, pe mai multi altii, fiecare gasind calea lui de evitare a consecintelor; Eminescu n-a mai avut cale, boala sa – adevarata sau nu, cu substrat organic sau doar simplu surmenaj, oricum ar fi – insemnand si recluziune, adica imposibilitate de a lua legatura cu oamenii, de a explica, de a se lasa vazut si pipait de ei, cum se zice.