Pachet Dinu Sararu - 8 Titluri

Dinu Sararu
-38% nou
193,00 Lei 120,00 Lei
In stoc
Limita stoc
Adauga in cos
Cod Produs: C638 Ai nevoie de ajutor? 0740984910
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Caracteristici
  • Review-uri (0)
Dragostea si Revolutia, Vol. 1 - Toamna rosie
In noiembrie 1989, aparea la Editura Eminescu romanul lui Dinu Sararu, „Dragostea si Revolutia”. Celor doua volume anterioare, „Toamna rosie” (1981) si „Cei care platesc cu viata” (1986), autorul le adauga unul si ultimul, „Speranta”, incheiat la 31 iulie 1989, altfel spus, in miezul anului cand s-a prabusit comunismul si, prin asta, si lumea din trilogie, cea a activistilor de partid. Primele doua volume ale trilogiei fusesera destul de bine primite de critica, gata sa salute in Dinu Sararu pe cel mai bun romancier politic al momentului, intelegand prin romancier politic scriitorul care-si propune sa abordeze cu precadere politica, nu numai pentru a-i deslusi esenta, dar si pentru a o influenta prin teze a caror demonstrare poate atinge, la un moment dat, tezismul sacrificator de estetic. Atat partea a treia, cat si trilogia, acum disponibila judecatii critice de ansamblu, nu erau nici mai bune, nici mai rele decat aparitiile anterioare, cea din 1981 si cea din 1986.
Ion CRISTOIU


Dragostea si Revolutia, Vol. 2 - Cei care platesc cu viata - Dinu Sararu
Un reprezentant al aripii reformiste, Niculae Mihalache, prim-vicepresedintele Consiliului judetean, ii relateaza prim-secretarului Dumitru Dumitru discutia avuta intamplator cu unul dintre tinerii ingineri, proaspat repartizat la Grupul Industrial. De sase luni, acesta „vrea sa vorbeasca si el cu cineva omeneste, si toti il trimit in audienta de la unul la altul si il asculta ca la audienta”:
„Nu se mai poate, zicea baiatul, vreau sa discut si eu cu cineva serios, si observ ca la dumneavoastra toata lumea e grabita sa respecte protocolul formalitatilor; protocolul audientei, protocolul democratiei, protocolul discutiei, protocolul votarii, protocolul alegerii, peste tot protocolul e foarte bine pus la punct, insa numai protocolul, partea formala adica.”
Inginerul nu e membru de partid. E un tanar care vrea sa se realizeze profesional. Observatia sa are valoare de simbol. E observatia unui om din afara sistemului, avantajat atat ca purtator de cuvant al realitatii, cat si ca reprezentant al tinerei generatii. Tanarul, cu care reformistul Niculae Mihalache e de acord, dar asupra caruia Dumitru Dumitru mai sovaie inca, sesizeaza impasul istoric in care ajunsese regimul Ceausescu: realitatea Protocolului a luat locul realitatii propriu-zise. Prin Protocol, Dinu Sararu intelege forma, cliseul, chichita birocratica. Partidul Comunist s-a golit de continut. Actiunii izvorate din realitate si intoarse asupra realitatii pentru a o modifica i s-a substituit actiunea pentru indeplinirea Protocolului. Sedintele sunt tot mai numeroase si mai lungi. N-ar fi un rau primordial. In regimul care nu mai avea mult de trait sedintele se desfasurau insa sub semnul unei singure, cotropitoare obsesii: de a respecta Protocolul de desfasurare a sedintei. N-avea importanta ce se discuta. N-avea importanta ce se intampla dincolo de ferestre. Cei din prezidiu, cei din sala, cei care organizau sedinta n-aveau decat o singura grija: sa se respecte pana la ultimul amanunt Protocolul de desfasurare. Daca, de exemplu, cineva facea un infarct in aerul inchis, pentru toti participantii era o adevarata nenorocire. Nu pentru ca murise un cunoscut, un prieten, un apropiat, ci pentru ca in desfasurarea mecanica, rigida, a sedintei intervenise ceva neprevazut, ceva care nu fusese inscris in Protocolul de desfasurare a unei sedinte.
Conditia romanului politic sta in forta de a convinge cititorul de validitatea tezelor sale. Pentru a face si mai acuta observatia despre atotputernicia Protocolului, romanul descrie situatia absurda in care un exclus din partid, moment dramatic in existenta unui cetatean in comunism, se incadreaza si el in Protocol.
Ion CRISTOIU


Dragostea si Revolutia, Vol. 3 - Speranta - Dinu Sararu
Sub raportul rigidizarii criteriilor de Cadre, al transformarii Dosarului intr-un obstacol in calea antrenarii politice si profesionale a tot ce are mai bun societatea la un moment dat, regimul ceausist a cunoscut un traseu interesant.
La venirea in fruntea tarii, Nicolae Ceausescu a lansat o politica de flexibilizare a criteriilor de dosar, ba chiar si de punere intre paranteze a acestuia. Treptat-treptat insa, pe masura inaintarii in cultul personalitatii, dar mai ales a ascensiunii Elenei Ceausescu in ipostaza de responsabila cu Cadrele, criteriile au devenit tot mai rigide, tot mai chitibusare. Iar puterea Dosarului, tot mai inspaimantatoare.
In noiembrie 1989 cand apare „Dragostea si Revolutia”, Romania se afla in plin blocaj din cauza instaurarii dictaturii unice a Dosarului. Ca si in cazul Protocolului, politica Dosarului nu mai tine cont de realitate. Ajunge sa functioneze in sine. La angajarea sau promovarea oamenilor, personalitatea dispare, pentru a-i lua locul hartiile. Hartiile de la dosar!
Se vor implini, nu peste mult timp, 15 ani de la evenimentele din decembrie 1989. Se va discuta din nou despre rolul celor iesiti in strada. Despre rolul romanilor si rolul strainilor. Ar fi cazul cred, sa se discute si despre rolul Partidului in propria sa prabusire peste noapte.
Dezbaterea asupra trilogiei lui Dinu Sararu ar fi un punct de plecare. Un punct necesar.
Ion CRISTOIU


Clipa - Dinu Sararu
Conceput ca personaj pozitiv de catre romancierul politic Dinu Sararu, Dumitru Dumitru sfarseste prin a fi conturat ca un personaj negativ de catre romancierul realist Dinu Sararu.
In 1976, in plin regim comunist, un prozator indraznea – fara a-si propune asta, poate – sa denunte viciul de esenta al comunismului: incapacitatea de a intelege viata complexa si, de aici, inghesuirea omenescului complicat in „Patul lui Procust” al principiilor abstracte si, prin asta, rigide.
E cea mai buna dovada ca romanul „Clipa” are drept autor un scriitor, si nu un activist sau macar un publicist.
Pentru ca doar scriitorul, scriitorul adevarat, intelege ca viata nu poate fi supusa si, deci, sacrificata pe altarul unor idei abstracte, oricat de fascinante, de seducatoare ar fi acestea.
E replica literaturii autentice la fanatismele trecute, prezente si viitoare.
La fanatismul dintotdeauna!
Ion CRISTOIU


Trilogia taraneasca, Vol. 1, Niste tarani - Dinu Sararu
La Slatioara, romanul „Niste tarani” a trezit doua reactii absolut contradictorii. Taranii, inclusiv Naita Lucean si Petre al lui Toma carora le imprumutasem nu numai numele ci si o parte din biografie, l-au primit firesc si l-au inteles mai bine decat unii cronicari grabiti sa vada in omagiul adus de mine Slatiorenilor, pe una din primele pagini, confirmarea faptului ca povestea e un asa zis roman-reportaj-document!
Pentru tarani era important ca nu minteam si ca nu inventam nimic chiar daca paginile romanului sunt, din punctul de vedere al raportului strict cu viata lor, pura imaginatie. Intamplarile si reactiile imaginate de mine erau, insa, pentru ei posibile, daca evenimentele ar fi luat, in viata lor, drumul descris de mine, adica daca presiunea colectivizarii ar fi adus atunci, aici, la Slatioara, la colectivizare.
Patru cel scurt n-a existat, in sat, sub infatisarea biografica din carte. A trait mai demult in Slatioara un om cu acest nume, un taran marunt si bondoc care cand mergea parca se rostogolea mereu la vale. L-am apucat si eu in copilaria mea, era un om senin, nestiutor, cu o minte putina si cu o veselie cinstita pe fata lui rotunda ca a unui pepene, cu o mustacioara mica si neagra pacura chiar si atunci cand parul sau se facuse de mesteacan. Statea in Pripor, la Cumpene, avea o nevasta marunta si iute si o fata care a si fost colega de scoala cu mine, parca o vad inotand prin zapada in niste opinci de porc legate pana sub genunchi cu nojite groase si nojitele mereu ii cadeau si ea mereu tragea de ele si le tot innoda fara spor. Patru cel scurt fusese servitor la niste invatatori, pe urma facuse un fel de slujba de privegheat morti, el stia putine lucruri si nu-i era frica sa stea singur cu mortul o noapte intreaga. Tin minte ca prin anii cand se petrece povestea din „Niste tarani” m-a oprit odata pe drum si m-a intrebat cum ar face el sa „apuce nitica pensie” acum, la batranete, „fiindca eu am avut niste ani si pe la primarie, mai inainte, cand era alte partide, ca ei cand venea la putere pe mine ma lua de acasa sa matur, sa dichisesc, sa ma duc la unul, la altul, intelegi dumneata, faceau si ei politica, insa astia de acum mi-au pierdut anii si nu stiu cum sa-i mai incherb la loc”. Si se uita la mine cu nadejde, o nadejde binevoitoare si vesela sclipea in ochii lui mici si copilarosi desi trecuse mult de saizeci de ani.
Asadar, biografia lui din roman este pur si simplu proiectia intelegerii mele despre o astfel de tragedie ca aceea traita de eroul meu. Curios este ca niciun taran din Slatioara n-a contestat existenta acestui destin, el fiind inteles ca un adevar pentru ei toti daca ei ar fi trecut prin ce a trecut Patru cel scurt imaginat de mine...
Dinu SARARU


Trilogia taraneasca, Vol. 2, Iarba vantului - Dinu Sararu
Naita Lucean a murit, sunt zece ani de atunci, a murit si Gica Baraitaru si Niculae al Getii, a murit si colegul meu Milica Clipici care „am plecat, Domle Dinu, sa nu mai omor pamantul degeaba, fiindca la pamant s-a termenat, nu mai avem ce cauta, l-a luat, salut, alt serviciu, si am colindat trei judete ca sa ajung la o pensie si, uite acum, nu o pot manca de boala, am ajuns sa trec drumul dupa trei rate si ostenesc”, a murit si matusa mea Gena lui Ionel.
Ce scriu eu, acum, in Iarba vantului, e povestea acestei „strainatati” – cum zicea Naita Lucean. „Ma duc pe lunca, unde mai avem o bucata, si n-am putut pune temelie si ma uit la pamant ca la o strainatate”.
Toata povestea din Iarba vantului se petrece in trei zile de vipie la Cornu Caprei, si as vrea sa cuprind toata tragedia acestui cuvant „strainatate”, asa cum s-a reverberat ea in constiinta taranilor mei de la Slatioara care au ajuns sa nu mai iubeasca pamantul si sa se uite la el „ca strainii, la alt strain”, si sa arat cum s-a sfarsit o credinta care a tinut o tara, mii de ani, cum ar fi tinut un crestin o candela aprinsa. „Am pierdut pamantul, am pierdut si credinta” – zicea Naita Lucean – asta sa scrii dumneata.
Iata si chinul acestei povesti numita Iarba vantului.
Dinu SARARU


Trilogia taraneasca, Vol. 3, Crima pentru pamant - Dinu Sararu
Ninge viscolit peste Cotroceni, orasul s-a ascuns sub zapada, un foc pitic abia palpaie in soba care nu mai izbuteste sa se incalzeasca de cateva zile bune, aripa vantului izbeste ferestrele dusmanos, lumina diminetii e de cenusa, insa eu sunt iar departe, la Slatioara, sub clapele masinii de scris se infiripa o dimineata senina, cotropita de o vipie ca un parjol, „nici paparudele nu mai au nicio putere” zice Victorita lui Usurelu iesita cu noapte-n cap in pridvor sa vada daca au venit nemernicii la sapat fantana si nemernicii iar n-au venit. „Decat sa injugi cu Ilie Gaita mai bine sa mori” – zice ea iar, cu ochii pe razboiul de lemn pus peste gura fantanii unde ar fi trebuit sa se afle demult fantanarii. „Daca nici parintele cu amaratul de Culita, cand or iesi cu prapurele, nu aduc ploaia, s-a sfarsit cu noi, pierim arsi de vii” – se vaita ea fara s-o auda cineva – vine vorba lui bietu Naita Lucean: „La Cornu Caprei, numai dracu, cand i-o pune foc, se mai dumnezeieste lumea” – si uite – melita ea singura, in pragul usii – am ajuns si la vorba lui, insa lui ce-i mai pasa... Lui Naita Lucean nu-i mai pasa... adica a scapat de griji, a scapat de rautati, a scapat de necazuri, a scapat de tot si de toate... Naita Lucean a ramas o amintire... Alt tavalug al istoriei ar fi trecut acum peste el, insa de sub acest tavalug s-ar fi ridicat cu nadejde...
Dinu SARARU


Ultimul taran din Slatioara - Dinu Sararu, Editia 2020
m patima asta, ce sa fac? Nu-mi ajunge ziua nici iarna, nici vara, nici primavara, nici toamna, noptile ma apuca uratul si daca n-ar fi intunericul n-as pune geana pe geana; ma dor oasele, in pat, daca ma hodinesc si ma invaluie gandurile si ma seaca, ma impung ca o furca ascutita intentionat si ma pun pe fuga si ies in cerdac din viul noptii, cand pana si stelele cucaie, ma mir cat poate lumea dormi; doua vieti daca ar fi sa traiesc si patima asta nu s-ar potoli.
Rar, iarna ma apuca un dor ca sa atipesc, la biserica mai ales, in strana; mi-e frica sa nu-l supar pe Dumnezeu, altfel si dinaintea altarului ma cuprind indoielile si cand ajung acasa iau foile calendarului si le frunzaresc sa vad cate mai sunt sarbatorile care ma tin in loc din fuga mea; fiindca mie mi-a placut si imi place omul iute si ambitios si care calca cu inima...
Dinu SARARAU



Dragostea si Revolutia, Vol. 1 - Toamna rosie

Autor: Dinu Sararu

ISBN / ISSN: 978-606-46-1255-7

Colectie: Jurnalul cartilor esentiale

An publicare: 2020

Specie a genului literar: Roman

Gen: Fictiune

Subgen: Literatura moderna si contemporana

Numar pagini: 404

Format: Fizic

Dimensiune (mm): 130 x 200

Limba: Romana


Dragostea si Revolutia, Vol. 2 - Cei care platesc cu viata - Dinu Sararu

Autor: Dinu Sararu

ISBN / ISSN: 978-606-46-1256-4

Colectie: Jurnalul cartilor esentiale

Specie a genului literar: Roman

Gen: Fictiune

Subgen: Literatura moderna si contemporana

An publicare: 2020

Numar pagini: 394

Format: Fizic

Dimensiune (mm): 130 x 200

Limba: Romana


Dragostea si Revolutia, Vol. 3 - Speranta - Dinu Sararu

Autor: Dinu Sararu

ISBN / ISSN: 978-606-46-1257-1

Colectie: Jurnalul cartilor esentiale

An publicare: 2020

Specie a genului literar: Roman

Gen: Fictiune

Numar pagini: 232

Subgen: Literatura moderna si contemporana

Format: Fizic

Dimensiune (mm): 130 x 200

Limba: Romana


Clipa - Dinu Sararu

Autor: Dinu Sararu

ISBN / ISSN: 978-606-46-1266-3

Colectie: Jurnalul cartilor esentiale

Specie a genului literar: Roman

Numar pagini: 518

An publicare: 2020

Gen: Fictiune

Subgen: Literatura moderna si contemporana

Format: Fizic

Dimensiune (mm): 130 x 200

Limba: Romana


Trilogia taraneasca, Vol. 1, Niste tarani - Dinu Sararu

Autor: Dinu Sararu

ISBN / ISSN: 978-606-46-1325-7

Colectie: Jurnalul cartilor esentiale

Specie a genului literar: Roman

Gen: Fictiune

Subgen: Literatura moderna si contemporana

An publicare: 2021

Numar pagini: 348

Format: Fizic

Limba: Romana

Dimensiune (mm): 130 x 200


Trilogia taraneasca, Vol. 2, Iarba vantului - Dinu Sararu

Autor: Dinu Sararu

ISBN / ISSN: 978-606-46-1341-7

Colectie: Jurnalul cartilor esentiale

Specie a genului literar: Roman

An publicare: 2021

Gen: Fictiune

Subgen: Literatura moderna si contemporana

Numar pagini: 278

Format: Fizic

Limba: Romana

Dimensiune (mm): 130 x 200


Trilogia taraneasca, Vol. 3, Crima pentru pamant - Dinu Sararu

Autor: Dinu Sararu

ISBN / ISSN: 978-606-46-1367-7

Colectie: Jurnalul cartilor esentiale

Specie a genului literar: Roman

Gen: Fictiune

Subgen: Literatura moderna si contemporana

An publicare: 2021

Numar pagini: 272

Format: Fizic

Limba: Romana

Dimensiune (mm): 130 x 200


Ultimul taran din Slatioara - Dinu Sararu, Editia 2020

Autor: Dinu Sararu

ISBN / ISSN: 978-606-46-1150-5

Colectie: Jurnalul cartilor esentiale

Gen: Fictiune

Specie a genului literar: Nuvela

Subgen: Literatura moderna si contemporana

An publicare: 2020

Numar pagini: 122

Format: Fizic

Dimensiune (mm): 130 x 200

Limba: Romana

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

Scrie un review


Review-ul a fost trimis cu succes.

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!