Mai de mult cam cu otravurile au bagat babele vrajitoare spaima in lume, caci nu prea cunosteau oamenii otravurile dm buruieni. Nu erau doctori decat prin orase mari, nu erau procurori si tribunale ca acum. Si se simteau oamenii bolnavi si nu stiau de ce, si mureau si erau morti, si cine sa le caute pricina mortii? Dar acum, doctorii cunosc toate otravurile si, oricat de putina otrava ar fi in cosul omului, ei o deslusesc, o gasesc si in omul mort dupa indelungata vreme de la moarte. Si apoi vin procurorii si ocna. Azi nu mai umbla babele cu otravuri, pentru ca li-e frica si lor. Si apoi, adevarul lui Dumnezeu, ca s-a facut mai buna lumea si s-au imputinat si babele stiutoare de otravuri. Nu prea stiu ele atatea cate credeti, cunosc acolo matraguna pe unde creste, omagul, steregoaia, ciumafaia, masalarita, cu adevarat buruieni cu otrava in ele, dar bune si de leac.
George Cosbuc, Vraji si farmece