La fel ca Marin Preda in Morometii, Ion Toma Ionescu in Tobarlanii si/sau Gusterele reloaded/ reinventate (III) reia aceasta tema a paternitatii si atrage atentia asupra ei, o tema deosebit de complexa si importanta in contextul crizei contemporane a valorilor, pentru ca „acolo unde imaginea Tatalui/tatalui se clatina, lumea intreaga” (G. Calinescu).
Recuperarea trecutului, a imaginii tatalui absent/ a Bunicului loctiitor ca Pater familias, ca axis mundi al neamului Tobarlanilor, constituie miza principala a cartii, iar acest lucru ii reuseste din plin lui Ion Toma Ionescu, dincolo de conventiile de gen si/sau specie. Prin urmare, fie ca vorbim despre Tobarlanii ca „schite de roman” sau „jurnal de familie” cum autorul insusi isi incadreaza creatia in metaromanul inserat, fie ca vorbim despre carte ca memorii ori jurnal-roman, ori roman-jurnal, este deja mai putin important.
In oglinda, Ion Toma Ionescu poate spune, la fel ca Marin Preda: „Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creatie preexistenta, care mi-a fermecat nu numai copilaria, ci si maturitatea” (Imposibila intoarcere). Asadar, parafrazand si pastrand proportiile, evident, Ion Toma Ionescu, poate si el spune ca eroul preferat, Tobarlan, a existat in realitate, ca modelul a fost bunicul sau. Locul Tatalui ca legiuitor («Tatal apare in simbolistica nu atat ca parinte egal cu mama, cat ca legiuitor » spunea Paul Ricoeur) este luat de Batran/ Bunic ca arhetip si model al intelepciunii acumulate prin repetate experiente, prin incercari si esecuri, prin izbanzi si neimpliniri, un caracter plin de lumini si umbre, dar fara frica de Gustere.
Eva Monica SZEKELY