Pachet Cezar Petrescu –Sase romane esentiale

Oras patriarhal - Cezar Petrescu , editia 2020
   Aici totul era simplu, batran si cuminte, ca intr-o fila  de cronica intoarsa indarat, spre vremea inceputurilor dintai, cand s-au adunat, pe tarmul unui rau cu apa argintie, parcalabi si armasi, robi si arcasi, negustori si mazili, sa-si dureze incaperi de piatra si sa intemeieze cetatea. Totul parea ca s-a schimbat prea putin, aici, in afara de calea veacului.

   Poate aici si-au gasit adapost virtutile darze de atunci. Poate ca aici s-a pitulat, la umbra de paltini si stejari batrani, fericirea cea mare, statornica si fara amenintari, crutata de neastamparul vremilor, de nesatiul oamenilor, de desertaciunea ispitelor.

   „Orasul patriarhal” venea catre el.

Carlton - Cezar Petrescu, editia 2020
Romanul lui Cezar Petrescu are ca tema centrala imprevizibilitatea destinului omenesc.

   Personajele au o existenta care ignora viitorul, pana cand fatalitatea le-o va curma. Din intregul bloc Carlton, scriitorul Sectioneaza destinele din zece apartamente, pe care le urmareste de-a lungul a trei zile si trei nopti. In prima zi, personajele sunt surprinse in variate ipostaze; in timpul noptii, fiecare viseaza o implinire a sperantelor si aspiratiilor sale; a doua si a treia zi toti se straduiesc sa-si realizeze idealul de viata propriu, dar ultima noapte aduce prabusirea tuturor iluziilor.

     Romanul e construit pe aceste simetrii de destine. In partea a doua, fiecare capitol incepe cu cuvantul care incheie pe precedentul, ca sa sublinieze tocmai identitatea de situatii si destine. Capitolele ultimei parti se incheie cu planurile personajelor pentru ziua de „maine”, dar pentru nici unul nu avea sa mai existe un „maine”.

Calea Victoriei - Cezar Petrescu, Editia 2020
  Calea Victoriei se deschide cu o infrigurata asteptare din partea personajelor, sa ajunga mai repede in Bucuresti, ca intr-un liman al tuturor implinirilor ravnite. Fiecare spera, e incredintat ca va afla aici tot ce a cladit cu imaginatia in lungile luni de existenta provinciala. Din multimea care va   invada curand peroanele, revarsata din tren, ochiul romancierului se opreste asupra familiei magistratului Lipan si asupra unui tanar cu veleitati de scriitor, Ion Ozun. Momentul cand incep sa se desfasoare intamplarile nu e lipsit de semnificatie: 25 septembrie 1925, deci cateva luni sau numai cateva saptamani dupa ce Intunecare, romanul care a precedat Calea Victoriei, se incheie cu sinuciderea disperata, tragica a lui Radu Comsa. Intentia succesiunii relativ stricte intre romanele sale se desprinde si de aici. In primele doua parti ale noului roman actiunea e dusa pana in primavara urmatoare a anului 1926; ultima face o bolta peste trei ani, pana in iarna 1928—1929. Ca si in cazul Intunecarii, „cronicarul veacului” prelungeste intamplarile, prin diferite artificii de constructie, pana in momentul in care el insusi scria cartea respectiva sau pana in momentul cind aceasta aparea. Procedeul se va mentine si dupa Calea Victoriei — publicat in 1929 — in cele mai multe din romanele lui Cezar Petrescu.

Baletul mecanic - Cezar Petrescu, Editia 2020


Greta Garbo - Cezar Petrescu, Editia 2020
  ...Voi scrie romanul Greta Garbo, romanul unei victime foarte curente a fascinarii pe care o reprezinta lumea Hollywoodului si al deformatiei sufletesti care face ravagii in anumite suflete si vieti, tocmai asa cum scriu romanul Apostol al invatatorilor, romanul Oras patriarhal, al vietii de provincie, romanul 1907 al revolutiei taranesti, romanul Taina a sasea, al casatoriei... Intrucat socoti, ca unul e mai putin vrednic de luare-aminte decat celalalt? Intrucat o viata, e mai putin interesanta, dramatica si reprezentativa decat cealalta?...

Dumineca orbului - Cezar Petrescu, Editia 2020
Regretul din scrisori il aflam in intregul sens al romanului Dumineca orbului, in acord cu tonalitatea tragica generalizata la toata opera lui Cezar Petrescu. Nu trebuie cumva sa se inteleaga ca de la acest episod a inceput tragismul acestei opere, ci ca romancierul insusi, ajutat si de eroina scrisorilor, a transformat episodul in substanta asemanatoare cu a scrierilor sale. Poate ca mai merita spus despre eroina ca ea, cu pasiunea ei pentru occidentalism, pentru modernitate – pe care i-o constata staruitor autorul in scrisori – dobandeste o configuratie specifica in roman, in personajul Sanda Dobrotescu, mama vitrega a lui Sergiu Miclaus, iubindu-l cu severitate, sanctionindu-l cu grija parinteasca, austera, corecta pana la pedanterie, si care, dupa o viata in care a adorat tehnica moderna extrema, si s-a cenzurat pana la defeminizare, moare ca un biet om, nici demn, nici supus autocontrolului, ci cautand cu disperare sa se agate de viata, ca orice faptura de sub soare.
Dumineca orbului are, dupa cum se vede, si un sens autocritic: este descarcarea unei obide proprii, a unui regret, sanctionarea severa – nedeclarata niciodata de scriitor, dar atat de evidenta din compararea romanului cu scrisorile – a unui episod trait de el insusi cand s-a identificat prea mult cu eroii propriei imaginatii, cand si-a transformat prea mult existenta in substanta operei proprii.