Enigma se prezinta ca un roman complex, cu subterane textuale si cu psihologii abisale, cu suspans si cu intreteseri de motive care il pun, intr-un fel, la incercare pe cititorul versat, iar celui dornic de senzational ii ofera din belsug prilejuri de jubilatie... Din opt litere, Emil Lungeanu a construit, asadar, o poveste intreaga, asa cum, intr-o carte cunoscuta, Martin Rees pune la baza functionarii Universului... un regal pentru degustatorii pretentiosi de astfel de literatura.” (Radu Voinescu)
„Extraordinar enciclopedismul romanului... Enigma, misterul raportului dintre scriitor si scrisul sau, este ceea ce-i prilejuieste romancierului pagini de inalta estetica.” (Ion Dodu Balan)
„Pagini care l-ar incanta negresit pe Umberto Eco... Un text magistral, pe cateva nivele, comunicand – ca si cuvintele incrucisate – pe verticala si orizontala, dar mai cu seama in profunzime si sublim.” (Emilian Galaicu-Paun)
„Cu stiloul si-a intepat vena si a umplut cu sange rezervorul. A inceput sa scrie dramaticul roman cu sangele propriu.” (Lucian Gruia)