Pachet Gib I. Mihaescu - 11 titluri

Donna Alba - Gib I. Mihaescu, editia 2020
E un roman care se citeste usor si cu placere. In orice epoca. Nu dateaza. Nu este un roman vetust. Totusi, actiunea e aproape de momentul nostru si acea intriga politista, cu un aer negru cumva, de roman de mistere, este destul de agreabila. Deci eu cred ca cititorul de azi, ca si cel din interbelic, contemporan cu Gib, va fi de la inceput captat de aceasta intriga.

   E un roman de dragoste, in cheie masculina, cum sunt majoritatea romanelor de dragoste, o confesiune subiectiva a unui individ de extractie joasa, de origine plebee, care aspira la un model feminin foarte inalt. Iar cititorul cred ca se va gandi, cum s-au gandit si criticii, la Stendhal.
 

Zilele si noptile unui student intarziat - Gib I. Mihaescu, editia 2020
 Desi critica veche nu l-a apreciat. Zilele si noptile unui student intarziat ramane cel mai bun roman al lui Gib I. Mihaescu. Si aici intervine tema bovarismului masculin. [...] Romanul are la inceput o originala factura picaresca si reconstituie cu umor si cu multa culoare atmosfera mahalalelor batute de erou. O tipologie bogata, schitata cu mana sigura, populeaza cartea, dand o imagine plina de veridicitate a mediului ambiant. Interesanta si surprinzatoare e rasturnarea care se petrece la un moment dat. Romanul devine grav. Psihologia lui Mihnea se adanceste, problemele existentei lui castiga ecouri morale.
   Bovarismul intelectual e vazut aici sub un unghi critic mult mai ascutit. Ideea lu Gib I. Mihaescu este de a denunta atat viata morala a eroului (acesta e pedepsit prin efectul social nociv al comportarii lui, deoarece constata cum pot aparea din alt unghi comportarile cinice), cat si dezarmarea fiintelor care, ca Arina, traiesc doar in lumea fictiunilor ideale, nu stiu sa se apere de animalele pradalnice ale junglei morale din jur. Mihnea Baiatu, in finalul romanului, e decis sa cucereasca cetatea stiintei ca un om intreg, invatat cu legile aspre ale exigentei.
   Cartea are o rezonanta sufleteasca tonica. Idealul urmarit nu mai ia aspectul unei fantome inselatoare, ci e scos dintr-o experienta dureroasa de viata, examinata cu luciditate.

Femeia de ciocolata - Gib I. Mihaescu, editia 2020
  Ei ţin ochii plecaţi şi nu îndrăznesc să-i ridice la dânsul. Negrişor îşi ia rămas bun de la ea, odihnindu-şi puţin privirile, înainte de plecare în negura definitivă, în nuanţa închisă a pielei catifelate. Ce izvor de noapte, în pielea asta, care desigur radiază amurgul începător ce-i înconjoară, radiază noaptea ce va să vie, radiază noaptea eternă în care va intra el, nesăturatul...
  O sărută în gând pe ploapele lăsate şi pe punctul acela de zbucium din gât. Se mai opreşte puţin şi asupra lui Modreanu. El stă cu ochii încă plecaţi, ca un vinovat. Îi vine să-l mângâie şi să-l îmbărbăteze. Se poate găsi vreo vină copilului care vrea să mănânce singur dulciul preferat?

Rusoaica - Gib I. Mihaescu, editia 2020
 Romanul Rusoaica izbeste de la inceput printr-o relativa soliditate care se impune de la sine fara nicio demonstratie. De la Bratul Andromedei la Rusoaica distanta este serioasa. Totusi tema din  Rusoaica este aceeasi din Bratul Andromedei. Locotenentul Ragaiac primeste ordin sa se instaleze intr-un bordei pe Nistru impreuna cu un detasament de paza, in scopul de a surprinde incercarile de trecere frauduloasa a granitei. Malul Nistrului e impartit pe sectoare si foarte multi ofiteri si soldati sunt siliti sa traiasca in singuratate, departe de asezarile omenesti. De la soldat pana la ofiter, toti sunt in cautare de femei prin imprejurimi si fiecare nutreste idealul sau. Dar pentru Ragaiac idealul este „Rusoaica", femeia indrazneata si intelectuala, care poate pica oricand din ceturile scitice. Rusoaica e un alt exemplar al doamnei Cornoiu, adica femeia inaccesibila. Fara sa fie preocupat de a observa oameni, cu un sentiment al realului mai consistent, cu o notare a reactiunilor indivizilor, indemanateca, Gib I. Mihaescu scrie un roman pe care l-am numi al situatiilor fundamentale. In Madame Bovary nu se zugraveste o femeie, ci femeia in general. Rusoaica e un fel de Madame Bovary al virilitatii, intrucat in Ragaiac sunt intrupate aspiratiile oricarui barbat, fara vreun accident mai deosebit. Dealtfel, ca si in celalalt roman, simbolizarea se face prin mai multi indivizi deodata. Ragaiac, Badescu, Iliad, printre ofiteri, Marinescu, Cebuc si altii printre soldati, umbla toti dupa femei si au un ideal feminin. In afara de incordarea sexuala niciun erou nu mai are alt continut.

Bratul Andromedei - Gib I. Mihaescu, editia 2021
 Acasa, s-a trantit pe patul cu dreve de bronz, terminate in globuri de culoarea si marimea lui Jupiter, privit cu ocularul de 60. N-a avut nevoie de mancare in seara aceea; ca de obicei a apasat ochii cu pumnii stransi. Minunatul caleidoscop al mintii a inceput sa se invarteasca de la sine; si-n decorul multicolor, de miscatoare arabescuri, reincepea sa se deapene, dincolo de retina, in cugetul arzand, firul intrerupt.
  Vestmintele diafane cadeau pe noianul stelutelor, care jucau in jurul imaginii centrale ca fulgii de zapada in lumina globului electric. Se imbinau intr-o hora de triumf, incununand magic trupul alb si zvelt, de care mainile inchipuirii lui se apropiau tremuratoare, ca mainile de avar batran spre comoara, apoi deodata se repezeau tinere si elastice ca sa apuce...
  „...Neantul!" glumi el si lacramile il podidira de fericire. Neantul acela groaznic, rece si negru ca spatiile, ingrozitor de razletite de zona luminii galactice; teribila senzatie umeda si muceda a realitatii ranjitoare, care ia locul visului, tocmai cand acesta a atins culmile frumusetii... Huruitoarea daramare a mintii, cand rotile incepeau, una cate una, sa se opreasca...

La „Grandiflora” - Gib I. Mihaescu, editia 2021
O conspiratie avu loc in gradina „Grandiflora", lipsita de scaune si mese in miezul unei nopti caldute de februar. Dupa dezbateri extrem de insufletite, in timpul carora se respinse cu majoritate covarsitoare propunerea tragerii la sorti a celui care avea sa aduca singur la indeplinire mandatul conspiratiei, se vota in unanimitate o bataie la care sa ia parte toti cei prezenti, pana la completa scoatere din functiune a celui condamnat.
Livizi, cum le sade bine unor conspiratori, isi dadura mainile crucis, infasurati ca niste miri romantici ai noptii si ai intunecimilor in beteala firava a lunii.
Cineva scoase ceasul. Discutasera cam mult. Era ora patru dimineata. Si tuturor de fata li se paru ca aud patru lovituri grele, grave, sinistre, batand darabana destinului. Sentinta era deci pecetluita de vrerea sortii.
Pornira hotarati si tacuti. Tepile metalice ale bastoanelor cazura surd pe pamantul intelenit.
La poarta se oprira.

Vedenia - Gib I. Mihaescu, editia 2021
Nevasta-sa, tot asa de dezvelita, cu camasa sfasiata, aproape goala, privea atat de ingrozita spre fereastra, ca ochii ii pareau doua gauri de harca; de buna seama il vazuse.
Si-alaturi, intr-o rana, cu fata spre ea, un barbat spatos, enorm, pe care nu-i fu greu sa-l ghiceasca. Anton, hidos in umbra tot mai deplina dinauntru, dormea adanc si horcaiturile lui lugubre se intelegeau din convulsiunile largi si incete ale pieptului.
Domnul capitan ii privea nauc; in uimirea lui, buzele ii ramasesera dezlipite si dintii ranjeau fioros in noapte; era cu mult mai straniu decat voise sa para. Lampa, care acum raspandea fasii bizare de lumina prin despartiturile masinii, mai licari o data, ca si cand ar fi zambit vazand mutra celui inselat, apoi se stinse coperind cu valuri de negura nelegiuirea dinauntru.
Domnul Naicu n-a sarit din locul unde era; mai degraba a cazut. Acum se luminase deplin.
Furia il napadi deodata ca un torent brusc. Sa-l insele c-o ordonanta? Nemaiauzit! Si primul gand ii fu la revolver...

Figurina - Gib I. Mihaescu, Editia 2021
   Dupa ce Bontas pleca, ea se legana in visuri diafane. Putinta prieteniei cu un viitor om mare ii suradea din adancurile viitorului. Cea dintai prietenie a marelui poet, cu influentele ei asupra acestuia, cea dintai stransa legatura, cea mai stransa poate... o dragoste chiar, o dragoste nebuna cu urmari adanci in opera lui, izvor de dureri si de bucurii, cauza puternicelor lui manifestari in versuri sau in proza... Un insemnat subiect de discutie pentru biografi si istoriografi... cine stie. Doamne!... pentru marii critici, pentru savantii literelor, pentru academiile viitorului. Iubita poetului, ea insasi poeta... Veronica Micle, Georges Sand, ah! Georges Sand... s-atatea amante celebre... ce lume deosebita, atat de departata de burghezia unei vieti dusa alaturi de-o bruta increzuta si naiva, ca prostanacul asta de Ifrim..

Noaptea focurilor - Gib I. Mihaescu, editia 2021
  Inseuara si se inarmara pana-n dinti cu pusti, revolvere, maciuci grele si pumnale. Astfel inarmat pana-n dinti, Alexandru trebuia sa se prezinte pentru ultima data in fata batranului si sa-i puna ultima intrebare. Sa nu-si zica pe urma ca n-au avut grija de dansul pana-n ultimul moment. Poate ca tinuta martiala a feciorului cel mai apropiat sufleteste il va indupleca pe batran; iar daca si dupa asta se va arata neinduplecat, ei n-au ce sa faca. Vor lua-o in galop turbat, pentru a ajunge din urma pe fete.
  Alexandru nu zabovi mult. Se intoarse ridicand, ca si pana acum si ca si ei toti, din umeri. Batranul il primise cu duiosie, il binecuvantase din nou si-i daduse zor. Fetele trebuie sa se fi indepartat bine, ii mai spusese. „Dati frau bine la cai!” Si pe urma isi scoborase iar ochii in cartea deschisa inainte-i pe birou. In Codul civil adnotat. „Hm, daca mai sta cineva intr-o astfel de vreme de Codul civil adnotat...”

Nuvele regasite - Gib I. Mihaescu, editia 2021
  Grefierul incepu sa citeasca acuzarea. O tacere adanca domnea in sala. Doamna Duncan era nelinistita; desi inauntru era cald, fiori reci ii strabateau corpul ca si cand ar fi fost apucata deodata de friguri. Magistratul afecta o atentie deplina. Si toata sala asculta tacuta, infiorata. Procesul o pasiona.
  Doar batranul acuzat nu auzea nimic. El privea la fiica-sa. Acum putea s-o priveasca linistit, in pace. Ce frumoasa era! Si ce respect ii aratau toti. Si el, tatal ei, sa distruga cu cateva vorbe atata maretie.   Ce-o fi in sufletul ei acum? Vroi, parca, sa-i citeasca in ochi. O vazu tremurand. Si atunci o durere fara margini ii umplu sufletul. Vroi sa se repeada la ea, s-o incalzeasca la pieptul sau. Abia se stapani. Nelinistea fiicei sale il chinuia, ii facea rau. Ii venea sa opreasca pe grefier, sa strige; „opriti-va, nu vedeti ca ei ii vine rau? Haide, haide, condamnati-ma, sunt vinovat!”
— Acuzat, ce-ai de zis asupra celor citate!
El nici nu privi la judecatorul care-l intreba; nu vazu decat doi ochi rugatori, care-l cautau cu frica. Ochii victimei care implora mila calaului, gata sa-i dea lovitura de gratie.
— Da, domnule judecator, totul e adevarat: sunt un hot!
Judecatorul, crezand ca-i face placere ei, continua:
— Bine, dar ce te-a impins la acest fapt?
O, ce necaz ii era ei acum pe magistratul care rascolea aceste scantei, pe care tatal ei, intr-un act de eroism grozav, vrusese sa le stinga.
— Mizeria, domnule judecator.

Teatru - Gib I. Mihaescu, editia 2021
LIANA: Dupa cum nu pot tagadui nici dezgustul ce fatal urmeaza oricarei lacomii.
GEO: Cel ce se dezgusta de vin, a doua zi bea si mai vartos. Marturisesc sincer, va fi o incantare sufleteasca pentru mine sa privesc pe parizianul tau de barbat, refugiindu-se aici, in fundul acestor dealuri cu vii si paduri, ca sa-si gaseasca mireasa cea curata.
LIANA: Pentru ce toate astea? Ce ti-a facut Marius?
GEO: Pentru ca te iubesc.
LIANA: Esti grozav de sarcastic. Si cu toate astea ai pronuntat, in sfarsit, unicul adevar din tot ce-ai spus pana acum. Restul: naivitati atat de copilaresti. Dragul meu, mi-a placut mult ca ai ramas alaturi de mine. M-ai distrat. Tata, cu morocaneala lui de gelos intarziat, nu mai ma distra deloc, asa ca ai venit la timp. Iti multumesc. Adevarul insa acesta e: ma iubesti. Si, bietul de tine: voi fi a lui Marius si niciodata a ta. Intelegi, niciodata a ta.