Editura Hoffman foloseste cookies. Continuarea navigării presupune acordul dumneavoastră conform termenilor și condițiilor.

Fire de tort

Fire de tort - George Cosbuc
George Cosbuc
Format: 13 x 20
Număr pagini: 220
ISBN: 978-606-46-0739-3
Anul apariției: 2019
Disponibilitate: În stoc
16,00 Lei Fără TVA: 15,24 Lei
Cant: Adaugă în coş

Scriitor de înaltă conduită civică și etică, [Coșbuc] și-a subordonat întreaga creație convingerii că „în artă adevărul și frumosul sunt una", că „suprema putere a artei va fi totdeauna adevărul", iar rostul major al celui ce mânuiește cuvântul - de a răspândi lumina, de a ține seamă (cum se spunea în editorialul „Vetrei", scoasă dc Coșbuc, Caragiale și Slavici, în 1894) „de gustul poporului, de felul lui de a vedea și de a simți, de firea lui". Format în spiritul realismului popular promovat de „Tribuna" sibiană (în a cărei redacție ucenicise cu folos în tinerețe), rămânând în continuu contact cu valorile folclorice (despre care a scris, de altfel, interesante comentarii), Coșbuc s-a simțit prin toate fibrele ființei sale sufletești pane din colectivitatea neamului său, cum însuși avea să mărturisească, în 1911, în Poetul: „Sunt suflet în sufletul neamului meu [...]”. într-un atare context, unitatea e de voință, de interese, de aspirații, de destin, colectivitatea izvor și țintă a cântecului însuși, iar poetul vântul ce întreține flăcările. Concepția e, neîndoielnic, romantic-militantă, asemănătoare aceleia a lui Vlahuță (însă la altă scară a tensiunii emoționale) și în tradiția esteticii pașoptiste. Cu un alt prilej (prefața la Cântece junești de Nic. C. Velo, apărută în 1905), termenii în care e formulată ni-l aduc în minte pe Cezar Bolliac, stăpânit și el de credințe similare: „Poeții merg în fruntea popoarelor [...]”. Dar și pe Goga, al cărui program, configurat în Poezii, cristalizează, la rându-i, idei mesianice. Evident, în practica sa poetică (și, negreșit, în structura lui spirituală), George Coșbuc n-a fost un poeta vates în înțelesul curent al expresiei. Sensul pe care se cuvine să-l acordăm mărturisirii lui e de ordin mult mai larg, ține de valoarea educativă implicată de scriitor literaturii, de menirea socială a artistului, de legăturile lui anteice cu masele, de semnificația dată de el (în Poetul) propriului act creator. „De-a pururi neruptă parte" din sufletul neamului, Coșbuc a înțeles să trăiască sentimental în necurmată osmoză cu acesta („iar tu-mi ești în suflet, și-n suflet ți-s eu"), să-și extragă materia epică și lirică din realitățile obiective și subiective ale existenței naționale, să-și moduleze vocea după glasul celor mulți, să fie, altfel spus, rapsod al poporului și al patriei, așa cum tinseseră să fie și înaintașii, cărora, ca și Eminescu în Epigonii, le laudă, în articolul Uniți (inserat în Semănătorul, nr. 2 din 1901), vrednicia, abnegația, perseverența, dragostea de țară. Și tot asemenea lui Eminescu, proiectase o epopee națională, în secvențele căreia să se împletească firele mitologiei, ale legendei și ale istoriei, relevând virtuțile fundamentale ale poporului nostru. Împrejurări de natură diversă l-au împiedicat însă pe Coșbuc să-și ducă la îndeplinire planul, orientându-i în fapt verbul spre alte zone decât acelea ale trecutului și ale fabulosului, făcând din el nu un eventual Iaudator temporis acti, ci un interpret al actualității și, în primul rând, al universului rural. Prin el se configurează (se știe) pentru întâia oară în poezie o vibrantă monografie lirică a satului românesc din Transilvania, oferind un punct de plecare investigațiilor ulterioare ale lui Goga; prin Balade și idile și prin Fire de tort, sufletul țăranului din ținuturile grănicerești ale Năsăudului își găsește expresia literară nuanțată, capabilă a sugera dimensiunile polivalente ale unei vieți spirituale specifice neamului întreg. Tablouri de rară plasticitate înfățișează momentele capitale ale existenței (Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger), așa cum erau ele receptate în psihologia poporului; pasteluri de remarcabil dinamism (Noapte de vară, Vara, Faptul zilei, Iama pe uliță) rețin instantanee din succesiunea anotimpurilor și a lucrărilor agricole; poeme ca Dușmancele surprind conflicte cu temeiuri sociale iscate în pătura țărănească diferențiată; altele, ca fulminantul pamflet Noi vrem pământ!, transcriu nemulțumirile economice ale celor săraci și umiliți; o întreagă serie, în fine, încheagă romanul eroticii rurale, transfigurând în strofe memorabile evoluția sentimentului, de la primele lui manifestări (La oglindă), până la etapa declanșărilor pasionale devastatoare (Dragoste învrăjbită, Cântecul fusului, Fata morarului). Supranumit de Gherea „poet al țărănimii", Coșbuc e, în realitate, un poet al patriei, sensibil nu numai la bucuriile și durerile unei colectivități restrânse, ci și la dramele și aspirațiile națiunii întregi.

AUREL MARTIN

Nu sunt opinii despre acest produs.

Spune-ţi opinia

Numele tău:


Opinia ta:Notă: Codul HTML este citit ca şi text!

Nota: Rea           Bună

Introduceţi codul din imagine:



Loading...