Magistrul si discipolii - Aureliu Goci

Reluarea ideii de „Scoala clasica” sau poate antica, mai aproape de semnificatia originara, a apartinut, desigur, lui Nae Ionescu, Magistrului care, cu sensul propriu al cuvantului, „a mosit” alti magistri. Mircea Eliade, ajuns personalitate de rasunet mondial, a creat o temeinica Scoala de studiu metodic, stiintific, al religiilor, Emil Cioran a generat promotii de cioranieni, Constantin Noica a instituit sistematic doua Scoli de tip socratic – una la Campulung, pentru care a fost inchis, cealalta la Paltinis, dupa caderea comunismului. Petre Tutea a declansat emulatia la Casa Scriitorilor unde, in fiecare zi, intre orele 13 si 17, tinea cursuri de filosofie tinerilor scriitori pasionati. Problema credintei ii solicita pe toti intelectualii din jurul lui Nae Ionescu si chiar dupa aceea, fiind o chestiune cu reverberatii europene, inflorind ca urmare a primei conflagratii mondiale.
  Fostul nostru student Aureliu Goci scrie critica literara cu pasiune si aplicatie si ataca subiecte numai la varf: Eminescu, Arghezi, Marin Preda, istoria literara in dezvoltari complicate, dar credibile.(...) Cu Aureliu Goci si colegii lui de magistratura critica incepe sa se congureze – timpul o sa confirme sau nu – a cincea generatie de critici maiorescieni, sustinatoare a principiului estetic exclusiv in evaluarea literaturii.