Un subtil observator al cotidianului, pe care-l surprinde cu verva. Textele penduleaza intre tonul liric sau grav.
Marian Odangiu, Orizont 16/1979
...Nu este de ignorat nici un aspect destul de rar raspandit, notele ironice, umorul negru, pamfletul, ambianta grotesca. Ca prozator, Lucian Bureriu si-a descoperit a doua vocatie. Intr-un stil ce scapara, cizelat atent, intuind cu minutie elementul ridicol sau grotesc, el descopera cum nu ar trebui uneori sa fim si sa traim. El merge direct, nu pe ocolite, surasul sau este gratios, limpid si percutant, spune ceva mereu; el sta in ipostaza, parca, de-a surprinde ceva, de-a descoperi ceva. Este, sunt sigur, in peisajul prozei noastre satirice, un nume nou.
Ion Ariesanu, Orizont, 24/1989