Editura Hoffman foloseste cookies. Continuarea navigării presupune acordul dumneavoastră conform termenilor și condițiilor.

Jocul de-a vacanta - Mihail Sebastian

Jocul de-a vacanta - Mihail Sebastian
Mihail Sebastian
Format: 13 x 20
Număr pagini: 128
ISBN: 978-606-778-294-3
Anul apariției: 2017
Disponibilitate: În stoc
12,00 Lei Fără TVA: 11,43 Lei
Cant: Adaugă în coş

     Jocul de-a vacanţa, este scrisă într-un timp relativ scurt între  20 martie  1936 şi  29 august 1936. S-a spus despre  opera lui Sebastian că temele migrează în creaţia sa din romane în creaţia dramatică . In Jurnal găsim notată prima referire la piesă în data de 20 martie 1936:” Voi  încerca să scriu piesa de teatru la care mă gândesc de  câtăva vreme. Am văzut primul act uluitor de precis (până în replică de precis), astă-seară, în  timpul spectacolului de la „Regina Maria”. Cu amintirile  mele de la vila Wagner, cu oarecari teme reluate din  Renee, Marthe, Odette, aş putea face un lucru gingaş.” Tot în Jurnal găsim mai multe variante de titluri pe care Sebastian le-a propus pentru piesa sa până la titlul definitiv: „Mă gândesc la  felurite titluri (Vacanţă e prea  şters) , „O zi cu soare”, Jocul de-a vacanţa”, „Jocul de-a fericirea”.
Ştefan Valeriu este personajul  confesiv din Femei care migrează în teatru şi care propune persoanelor , care se află la statiunea Weber , un joc: „Se cheamă jocul de-a vacanţa. şi se mai cheamă jocul de-a uitarea. şi s-ar  mai putea chema  jocul de-a fericirea.”

     Acţiunea piesei este cu o desfăşurare lineară, de la piesa de atmosferă  care este , până la un punct, conflictul - cum au observat comentatorii operei sale,- se delimitează net între cei ce pot visa şi cei ce nu pot. Contrastul este între o realitate comună şi între  libertatea neîngrădită la care poate aspira individul. Locatarii pensiunii şi în primul rând  frumoasa Corina sunt atraşi de joc pe care-l menţin, îl îmbogăţesc şi trăiesc iluzia unei vieţi petrecute în afara unor convenţii rigide, greu de respectat. Prima care se trezeşte din joc este tot Corina care curmă jocul şi se desparte de Ştefan Valeriu pentru a-şi salva iubirea. Cunoscutul critic Ion Vlad referitor la joc nota :„Jocul implică subtextul adică, un sistem de referinţe cu variante semantice deschise, comparabile cu o suită de metafore. Etapele piesei se înregistrează atent, cu accente plasate pe câte o scenă din fiecare act: actul I, scena lV (Corina -Bogoiu, construită ca un recitativ dedicat imaginarelor  călătorii ale funcţionarului eliberat acum de convenienţe); scena XV( Corina Ştefan şi invitaţia la joc); actul II scena lll (Corina- Bogoiu); scena XVlll ( Corina- Ştefan refăcând elegiac etapele vârstelor); actul III scena Vlll ( Corina- Ştefan motivul iubirii); scena lX (Ştefan -Jeff şi reîntoarcerea la vârsta adolescenţei).”

     Această  piesă a fost încadrată în categoria comediilor  lirice deoarece are transparenţă, nuanţe şi tonalitate  şi este considerată de Mircea Tomuş ca fiind „cea mai tristă dintre comediile lui Sebastian” şi atrage atenţia asupra unui aspect important al modalităţii de receptare a teatrului lui Sebastian : „…întreg farmecul piesei şi al personajelor se naşte tocmai din subtila lor concepere. Atât motivul de bază, căt fiecare erou în parte se află la limita dintre simbol şi realitate. Echilibrul lor merge  pe acest tărâm  atât de ingust şi de nesigur e susţinut  de textul plin de poezie şi de adevăr omenesc. Un remarcabil simţ pentru nuanţe se asociază, în piesa lui Sebastian, unei forţe de sugestie deosebită. Expresia sa e aluzivă şi precisă în acelaşi timp, creează atmosferă şi numeroase ecouri, disecând totodată adevărate adâncimi sufleteşti”

Ana Capotă

 

Nu sunt opinii despre acest produs.

Spune-ţi opinia

Numele tău:


Opinia ta:Notă: Codul HTML este citit ca şi text!

Nota: Rea           Bună

Introduceţi codul din imagine:



Loading...